Considera-te in gara.

Si daca maine as pleca? Oare m-as elibera? Ar insemna un inceput sau un sfarsit? Ma vad venind, ma vad plecand si cu lacrimile curgand.

Am ajuns sa vad, sa cred si sa sper tot ce mi s-a zis. Dar acum? Nu ma vad pe mine. Ma simt straina in propria-mi lume. Pun la indoiala tot ce am. Mie teama doar sa nu iasa nimic din mine ca sa si distrug ceva. E doar mintea mea. Intodeauna a fost. Si totusi.. intuitia care mi-a zis intodeauna adevarul?

Am incredere in mine si in puterile mele. O sa fac ceea ce e bine.. pentru mine, cel putin. Dar oare pentru ceilalti? Pentru ei ce voi face? Am ranit atatea persoane si poate o voi mai face. Nu imi doresc asta si nu mi-am dorit-o niciodata. Si totusi o fac. De ce tindem sa ranim persoanele pe care le iubim? E o porcarie..

Nu m-as intoarce in trecut pentru nimic in lume totusi. Tot ce am facut pana acum m-a adus unde sunt azi.Si azi imi e bine. (Mint. Azi nu. Poate maine.) Oricum, nu merita sa regret. Nu mai pot schimba nimic in trecut. Trebuie sa o fac in viitor.

Vreau lucrurile simple ale vietii.

Ma simt ca in gara. Ca o gara.Trenurile vin si ies. Ma parasesc. Ma asurzesc. Ma asupresc. Ma izbesc. Ma lasa sa plang.


NU ma lasa sa mai plang.. Strange-ma in brate, saruta-ma usor si promite-mi ca totul va fi bine.

De ieri si pana azi. (III)

Na, poftim! Iar a plecat. Iar m-a lasat sa indur toata suferinta. Ar trebui sa imi sfasii carnea de pe mine, macar asa nu as mai simti. Si chiar credeam ca o sa ramana? Cum pot fi atat de slaba si de oarba? De ce sunt atat de idioata? De cate ori trebuie sa ma mai ard inainte de a ma vindeca? Chiar vrea sa ma vada moarta? Vrea sa ma vada cum devin o umbra? Cum o sa ma pierd in societatea asta de rahat? Nu mai suport, dar nu pot rezista tentatiei. Sunt o masochista. Si ma urasc pentru asta.
Am nevoie de o tigara. Am fumat-o aseara pe ultima. Ma imbrac cu primele haine pe care le gasesc si cobor la chioscul din colt. Realizez ca ar trebui sa mananc ceva astazi asa ca imi cumpar si alimente. Urc, inchid usa dupa mine si ma apuc sa gatesc. Mi-a fost dor. A trecut atata timp. Privesc pe geam si imi dau seama de fapt ce singura sunt. Il sun pe Calin.
"Heei, Calin."
"Buna, Eva, cum iti merge?"
"Aah.. bine. Ce zici, vi pana la mine, sa luam pranzul?"
"Ce vrei sa zici? Te pomeni ca ai gatit?"
"Da. Vi?"
"Vin sa ma otravesc. Ajung in 15 minute."
"Nenorocitule, hai rapid."
Calin, cel mai bun prieten.. Oare ce m-as face fara el?

De ieri si pana azi. (II)

Tremurand, deschid usa si sfioasa ridic privirea catre fata lui, dar simt cum caldura imi inabusa obrajii, in momentul in care realizez ca sunt numai in lenjerie. Ii pot simtii ochii curgand pe trupul meu. Sunt slabita si glasul imi e stins. Ma simt captiva in propria minte si vreau sa urlu, dar in final reusesc sa scot doua cuvinte.
"De ce?"
"Nu e timp de vorba, Eva."
Respiratia mi se sacadeaza, inima vrea sa imi iasa din cutia toracica, sangele imi pompeaza in vene.
"Nu, Victor, nu!"
Ma impinge in perete si isi dezlantuie pasiunea asupra mea. Incerc sa ma opun din rasputeri, pentru ca asta trebuie sa fac, dar nevoia e uriasa, iar el castigator. Uit de mine, de timp, de dragoste si suferinta. Sunt numai a lui in aceasta clipa, dar vreau sa imi apartin. Incep din nou sa ma zbat, dar mainile sale le frange pe ale mele. Vreau sa tip, dar buzele sale imi acopera gura fortat.

Don't try to stop me now. I could fall.

I'm feeling like I'm somewhere above the clouds and nothing can't touch me. I'm indestructible.
Dar asta e doar un sentiment de siguranta pe care viata mi-l ofera in acest moment. Nu pot nega faptul ca este extraordinar. Mi-a lipsit sa visez cu ochii deschisi si sa am un zambet aiurit pe fata tot timpul. Dar de ce fac asta? Nu e doar o amagire? Adica sunt fericita. Dumnezeule! Mult prea fericita. Si nu exista decat o singura persoana care ar putea sa imi ia asta. Dar spre multumirea mea, ma indoiesc ca o va face. Cel putin nu foarte curand.
"Lost in space" cred ca e expresia potrivita. :)
Ok. E clar. Am doua probleme mari si late. Una: cred ca la origini sunt o romantica incurabila. Cea ce e dragut, dar poate putin patetic pentru lumea de azi. Si doi: privesc prea mult in viitor. Uneori chiar am senzatia ca visez prea mult la viitor. Adica ar trebui sa nu imi pese atat de mult. Dar cum pot sa schimb ceva ce imi sta in fire? Sau cum pot sa schimb ceva ce imi sta in fire daca nu imi doresc indeajuns de mult? Poate asta e de fapt intrebarea.
Sincer, nici macar nu stiu ce e in capul meu. E perioada aia in care sunt confuza si aberez. Tin sa mentionez ca trec periodic prin ea. De unde mai apare un semn de intrebare. Ciudat cum un set de intrebari conduce la un alt set de intrebari.
Bine. Am deraiat de la subiect, dar nu imi mai aduc aminte ce vroiam sa spun. Acum un sfert de ora ma simteam altfel. Gresit! Nu am uitat, dar ceea ce as redacta acum nu ar mai avea aceasi intensitate. In fine. Ideea era ca sunt fericita si iubesc. Si nu vreau ca asta sa se mai termine. Vreodata.



Ce vise de fetita ..

Asta da!

Marti, 21 decembrie 2010
Pe la pranz ma suna C. care ma invita in oras cu fosta profa de desen. Nu prea stiam exact ce sa fac. Vroiam mult sa merg, dar aveam si alte lucruri de facut. In final am anulat orice altceva si m-am dus. Am ajuns la locul de intalnire cu 10 minute intarziere. Tipic! Ne-am salutat, ne-am pupat si ne-am indreptat catre cel mai apropiat taxi, care ne-a dus la pana la ceainarie. Eu, in tot acest timp, am schimbat cateva vorbe cu C. Era super incantata. Avea sa fie si mai si.
Ne-am instalat frumos pe jos. Am putut admira gusturile profei legate de imbracaminte si accesorii. Intodeauna i-am admirat stilul diferit de a se imbraca. Dar ce pot sa spun, e o femeie incredibila, tanara, frumoasa si cu un zambet de milioane. Si de ce spun incredibila? Pentru ca ceea ce spune, ceea ce gandeste, si in ceea ce crede este absolut extraordinar.
Timp de 3 ore am ascultat-o plina de interes. Cu cat vorbea mai mult cu atat eu ramaneam mai uimita. Nu stiu cum as putea sa va explic tot ce spunea, dar un lucru e cert. Lupta ca lumea sa nu mai fie un loc superficial si ca oamenii sa se implice mai mult in cea ce fac, nu doar sa arate ca se implica ( prin semnarea unor hartii spre exemplu, care nu rezolva nimic).
Pot sa spun ca dupa tot ce am auzit, am plecat de acolo cu ganduri noi si determinata sa fac si eu ceva pentru ca asa cum se spune.. Schimbarea incepe cu tine!

In mintea lui.

Sambata seara, ora 11.59.
Orlogiul incepe sa bata. Vantul adie usor prin draperiile geamului deschis. De doua ore ma zvarcolesc incontinuu. Nu pot sa adorm.
Sangele-mi pompeaza in vene. Trupul mi se cutremura. Gura imi saliveaza. Creierul imi e inghetat. E ca si cand trebuie sa ma droghez. Trebuie sa ma droghez cu ea. Pentru ca de cand am intalnit-o, ea a devenit viciul meu, drogul meu. Sunt ca un diabetic fara insulina. Ma uit in jur, o vad pe ea. Inchid ochii, o vad pe ea. Oriunde m-as duce, orice as face, imaginea ei ma urmareste. Nu imi pot explica de ce sunt atat de indragostit de ea.
Ador sa ma scufund in parul ei ca valurile unei nopti de vara pana-n rasarit. Sa ii alint buzele voluptoase si trupu-i fierbinte, alb ca laptele.
Oare asta e dragostea? Drogul suprem? Te afunda intr-o stare euforica din care nu ai scapare. Treaz sa fi, iar dorinta te arde pe interior. Drogat sa fi si iti mai doresti.
Insa inainte de asta, nu aveam nimic. Nu vroiam decat sa mor, sa dispar intr-o rapa adanca. Dar a aparut ea si mi-a "luminat" calea. Dar nu era lumina zilei. Era o lumina launtrica, a propriei sale vieti. M-a orbit.
As face orice pentru ea. As ucide. M-as sinucide. Nu ar conta atata timp cat o stiu a mea. Sunt dependent. O iubesc, o doresc. O privire a ochilor ei negri, adanci, in care te pierzi, imi induc transa dorita.
Suna telefonul.
Duminica, miezul noptii. 00.01.
Ea m-a sunat. Era speriata. Plangea. Nu mi-a spus ce are, doar ca ma iubeste, inainte sa imi inchida telefonul in nas. Acum eu sunt speriat. Inima imi sparge pieptul.
Fug. Fug la ea.
Duminica noapte. 1.00.
Ajung. Bat la usa. Nu raspunde nimeni. Nelinistea ma omoara. Tremur. Incerc usa. E deschisa. Intru. O strig si nu raspunde. Linistea ma sfasie. Lumina de la baie palpaie. Sange se prelinge pe usa intre-deschisa.
Visez? Ma apropii si raman blocat cu ochii atintiti asupra cadavrului gol din cada. Imposibil! Moarta? Nu.. Ma holbez fara puterea de a crede. O ating si e inca fierbinte. Nu s-a intamplat demult. Daca ajungeam mai devreme... O, iubita mea! Sunt incitat de goliciunea trupui ei, dar nu pot sa o am. Am pierdut-o. Ochii ei privesc rugator spre mine. Ii mangai obrazul si imi trec degetele peste sanii ei. Imi revin in cap scenele noastre de dragoste. Cateva lacrimi mi se rostogolesc pe obraz. Ii sarut buzele si ii inchid ochii.
Toate gandurile imi fug intr-o directie. Ma trec fiorii cand imi dau seama ce-am sa fac.
Observ cutitul de pe gresie. Ii studiez lama plina de sange inchegat. E cutitul care mi-a luat "viata". E cutitul care mi-a luat viata.
Imi strapunge carnea cu usurinta. E atat de rece. Simt cum imi pierd puterile. Scap cutitul. Cu un ultim efort ii iau mana intr-a mea si ii spun: Adio!
Viata mi se scurge din corp. Ochii mi se incetoseaza. Imi este atat de somn. Noapte buna, Eva! Noapte buna! Te iubesc!

Chiar si prietenii pleaca.

Draga V,

Cand o prietenie se rupe, o parte din tine se rupe cu ea. Te simti letargic, nostalgic si fara un sens anume.
Stand si gandindu-ma la ce mi s-a intamplat cred ca pur si simplu nu a fost sa fie. Dar chiar am crezut ca suntem prieteni sti, ca deh, atata timp in care eu te-am ajutat, sau incercam si atata timp in care tu imi ascultai of-urile si aberatiile. Cum sa pui punct fara macar o explicatie? Omule! Si tu esti de vina! 'Oi fi si eu da pentru ce sa faci asa? Chiar nu ai auzit de discutii? Adica eu stiu.. am aflat de mult partea asta, dar nu m-am gandit ca o sa ai de gand sa o aplici la mine.
Adevarul e ca imi e dor de amicul din tine si ma intristez cand ma gandesc ca ai ales sa dispari asa. Mai cunosc cazuri si la alte persoane, dar altii s-au descurcat mult mai bine sa isi acopere urmele.
As fi preferat sa imi raspunzi la telefon si sa imi spui:
"Tu! Eu nu mai vreau sa vorbesc cu tine si sa te vad niciodata. Adio!"
Crede-ma ca apreciam mai tare decat lasitatea de a disparea pur si simplu fara vreun cuvant.Chiar nu inteleg ce te-a facut. Am o idee, dar doamne iarta-ma era o joaca. Parca tu erai genul care stia de gluma?!
Ma tot rog sa imi treaca socul, pentru ca e un soc intr-un fel sau altul. Dar pe bune.. chiar asa?Nu credeai ca o sa aflu intr-o buna zi? Fi serios. Data viitoare sterge din lista ta si prietenii prietenului pe care il ejectezi.

Cu sinceritate si amar,
Diana.

P.S: Sa ai o viata minunata si ai grija de tine si pe cine mai pui ochii ca ti-ar fi greu sa te lupti inca odata.

Vai!

O, Doamne! Ce ma fac? Nu stiu cum o sa reusesc vreodata sa imi tin gura si nerabdarea in frau. Si dupa ce ca nu pot, incep sa ma agit ca o zapacita degeaba fara un sens anume si nu stiu ce sa fac in continuare. Banuiesc ca trebuie sa imi ling "ranile" ca altceva nu imi vine in minte.
Stau aiurea si privesc in gol. Cum tot ajung in situatii de genu? De ce viata mea pare sa fie o insiruire de intamplari hilare sau chiar penibile la care ori de cate ori ma gandesc imi vine sa intru in pamant la 5 metri adancime? Cand o sa am intelepciunea necesara de a nu mai pica in astfel de lucruri si sa ma mentin la linia de plutire.
Chiar ma simteam excelent acum ceva timp. Mai mult decat execelent: Genial! Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit desigur ca si starea asta s-a terminat. Ok, acum au intervenit mai multe motive, unele chiar de ordine "interioara" din punct de vedere fizic (care intodeauna m-a afecteaza groaznic) si altele de ordine sufleteasca. Asta e diferita pentru ca sunt pentru prima data in fata unei probleme ca aceasta si inca nu am gasit calea spre rezolvare. Timpul suna bine, dar nu indeajuns de bine asa ca trebuie sa imi lucrez putin mintea pentru ca nu sunt numai eu implicata.
Si pe langa asta, eu chiar mi-as dori, dar nu pot decide de una singura. E vorba de doua persoane..una sunt eu si cealalta e el.

Unele lucruri nu se schimba.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Oricat vrei, oricat incerci raman la fel: ca soarele care rasare in fiecare dimineata sau faptul ca iubirea ne raneste pe toti sau motivul pentru care s-a legat o prietenie. Am trecut prin atatea rafale de vant, furtuni si tsunamiuri ca acum totul sa fie linistit.. Iar tot ce a stricat natura sa se repare cu ajutorul timpului si intelegerii. Dar se repara intr-o parte ca natura sa strice in alta. E un ciclu necontenit al vietii mele si probabil al multor altii.
As vrea ca macar odata sa nu mai am parte de "dezastre naturale"! Pentru ca nu cer prea mult, zic eu. M-am saturat pana peste cap de conflicte aplanate doar de forma ca prin spate sa se intample tot felul de lucruri bizare. Si eu fac parte din categoria asta desi sunt contienta cat de idioata trebuie sa fiu. Dar sunt atat de obosita sa o fac pe tipa care incearca sa fie totul bine incat mi s-a acrit si nu imi mai pasa prea mult de cea ce fac. Probabil ca o sa imi treaca "oboseala" asta, dar atunci nu cred ca va mai conta cu adevarat, asa ca lucrurile vor ramane la fel.

Din nou acasa. Simt mirosul placut al verii cum se risipeste treptat printre norii care devin tot mai plumburii. Trec rafale de vant necontenite prin parul meu. Mai sunt 3 saptamani si incerc sa ma agat cu disperare de timpul disponibil. Inchid ochii si revad toate momentele frumoase ale verii. Cum am cunoscut o multime de lume de la care am invatat cate ceva despre ce ar trebui si nu sa fac. Cum am castigat incredere in mine printr-un simplu sarut al baiatului perfect. Acum sunt stapana pe mine si pe fortele mele. Sunt constienta ca daca imi doresc ceva pot avea acel lucru daca lupt indeajuns de mult si de bine. Nu sunt usor de intimidat tocmai pentru ca stiu exact cine sunt si de ce sunt capabila. Am obosit sa mai fiu la cheremul persoanelor care nu merita. Am obosit sa fac lucrurile doar ca altora sa le fie bine. Am reusit sa imi infrunt temerile si sa imi scot prostiile din cap. Nu mai sunt diplomata pentru orice. doar pentru cea ce conteaza. Cand vorbesc direct e mai usor sa ma exprim decat daca vorbesc pe sleau. Si cand ma gandesc tipul ala a facut majoritatea lucrurilor astea din capul meu. El a determinat reactiile acestea in creierul si inima mea. Si ii multumesc pentru asta. Din pacate nu stiu daca voi reusi sa ii spun vreodata. A meritat orice greseala facuta pentru castigul experientei. Au meritat toate lucrurile pe care le-am facut ca sa ajung unde sunt astazi. M-am maturizat. Si pe langa asta. chiar m-am distrat in vacanta. Era de asteptat pentru ca mi-am propus sa fie cea mai reusita vacanta de pana acum. A fost extraordinar de interesanta.

La Multi Ani?!.

Astazi e ziua mea.si cu toate astea parca nu ma simt chiar asa.Mi se pare o zi obisnuita.Doar ca mama mi-a facut un tort delicios si multa lume imi zice "La Multi Ani!".
Ce e drept.e frumos sa fi in centrul atentiei.Dar e multa zarva.
Sincer.nici nu prea mi-am dorit sa fie ziua mea.Asta inseamna ca s-a mai dus un an.Am mai crescut un pic.
Stiu ca atunci cand eram mica vroiam sa fiu mare.iar tata imi zicea:'Bucura-te cat esti micuta ca dupa aceea iti va parea rau."Acum ii dau mare dreptate.Asa cum ii dau de fiecare data in final.Astazi eu am facut 15 ani si cu toate astea visez sa am 5 ani din nou.Atunci cand viata era simpla si usoara.Cand singurul lucru pe care trebuia sa il fac era sa ma joc toata ziua si sa nu uit sa mananc.Acum lucrurile sunt complicate ca de obicei si sunt la varsta adolescentei.Cand aici e apogeul tuturor lucrurilor.Daca te simti trist o simiti de o suta de ori mai intens.Daca te simti fericit crezi ca ai parte de toata fericirea din lume.Daca iubesti simti ca toata lumea e a ta.Sunt lucruri intense.acum.Si e greu uneori.chiar foarte.Cel putin in lumea fetelor adolescente.Dar invatam sa traim si cu asta.Pana la urma trebuie sa fim adaptabili.Doar omul inteligent se deosebeste prin cum se poate adapta oricarei situatii.

Things about life.

Viata avem toti.Ne-a fost data sa o pretuim chiar si atunci cand ea nu o face.Noi suntem stapani pe vietile noastre si cu toate astea nu suntem.Ghandi a spus odata ca orice faci in viata e nesimnificativ.Dar este foarte important sa o faci pentru ca nimeni alcineva nu o va face in locul tau.Trebuie sa luptam sa fim stapanii absoluti ai vietii noastre.Trebuie sa ne asumam un risc.un risc meritat pentru o viata buna.Noi trebuie sa facem asta pentru ca celorlalti nu le pasa.Avem vietile noastre si cu toate astea nici noua nu ne prea pasa de vietile altora.Traim intr-o bula de aer si speram la ce e mai bun chiar si atunci cand noi oferim contrariul.In fiecare zi diferite persoane intra si ies din viata noastra exact ca o adiere a vantului de vara.Dar atunci cand ea intra adanc.tu ajungi intr-un moment in care persoana ta e in contradictoriu.O parte spune:Nu esti nici pe departe pregatit de cea ce urmeaza.Iar cealalta spune:Dar convinge-o sa fie a ta pentru totdeauna.Ne temem atunci cand cineva vrea sa ne cunoasca cu adevarat.Ne temem ca poate nu ii va placea de noi.ca poate se va speria.ca poate va rade de noi.Dar cu toate astea ii permitem accesul.Ne asumam riscul de a fi raniti pentru ca speram ca va fi totusi bine.Dar poate totul e vorba despre asumarea unor noi riscuri.Toata viata se bazeaza pe a-ti asuma sau nu riscuri.Viata e o improbabilitate probabila.

Getting a new life.

M-am decis sa fac niste schimbari in viata mea.niste schimbari in bine.
O comparatie putin ciudata dar buna e cu o casa in renovare.lucrurile rele si nefolositoare le arunci.lucrurile rele dar care ti-ar trebui le repari.lucrurile bune le pastrezi.si daca iti mai trebuie si alceva iti iei.Exact asta se intampla si cu mine.Sau asta imi doresc sa se intample.
Incerc sa imi fac viata asa cum mi-o doresc desi parca e putin ciudat pentru mine pentru ca in general ce trebuie refacut se reduce la relatiile cu oameni.si eu defel am fost incojurata de lume.Dar acum incerc sa pastrez doar relatiile bune nu si cele superficiale.Si am ajuns sa constat ca am ramas cam singura.Dar e ok.nu ma deranjeaza.Odata cu liceul va fi la fel ca inainte.Asta daca nu voi da peste idioti sau idioate.:)).Observ ca viata e frumoasa si asa.La inceput m-am temut dar acum realizez ca e cea mai buna decizie.Merita!.Ce rost are sa pastrezi ceva ce iti e ca un junghi in coaste?.Nu imi plac durerile.In orice caz viata e frumoasa si lucrurile nu sunt asa cum par a fi.O ocazie buna de a discuta despre aparente.Dar asta e o alta poveste...

Ce se tot intampla cu mine?De ce ma schimb.sau de ce m-am schimbat?Nu mai sunt multumita de mine.Aveam niste idei cum ca s-au pierdut valorile importante ale omenirii.dar in ultima vreme cred ca si eu mi-am schimbat valorile.Am ajuns sa nu ma mai intereseze daca ranesc pe cineva.Regret.dar nu imi pasa.Am ajuns sa imi schimb vechii prieteni cu unii noi.bine..ca si cei noi sunt vechi.doar ca nu imi petreceam asa mult timp cu ei.Cei vechi..mi se par dispensabili.

Intr-un fel.stiu de ce sunt in starea asta.dar cui i-as putea spune?Chiar si persoanei care m-ar intelege ar trage concluzii gresite.Oricum se intampla asta.Imi ajung atatea pareri proaste si gresite despre mine.Dar daca m-ar intelege cu adevarat.daca mi-ar cunoaste gandurile ar putea spune doua lucruri despre mine.ori ca inteleg ce e cu mine.ori ca sunt nebuna de legat.Eu cred ca e cate un pic din amandoua.Dar nu stiu daca imi pot ramane de cele doua tabere.E ca pe un drum.mergi pe partea dreapta.esti in siguranta.mergi pe partea stanga.la fel.dar daca o iei prin mijloc ajungi sa fi strivit de masini.Deci exista oare cale de mijloc?.Nu stiu.dar sper sa aflu candva.

Cu toate astea m-am saturat de situatia asta.Mai ales ca nu m-ai am cui sa ii spun.doar e vorba de mine.fata care nu isi poate tine gandurile doar pentru ea.Ei bine se pare totusi ca da.poate.dar se chinuie.ii e frica de ce vor zice despre ea.ii e frica de ce vor gandi.Si nu pot trece peste.

Am nevoie de prezenta ei.de ea.dar in final cred ca parerile celorlalti au ajuns-o.Adica..asta cred ca s-a intamplat.dar nu stiu in mod cert.Stiu ca e o prostie sa presupun.Dar ce pot face alceva?

As vrea sa fie langa mine.Sa mai vorbim asa cum faceam odata.As fi vrut sa ii pot spune asta in fata.Doar ca asa cum zicea..nu ma pot exprima.Nu pot exprima asta!Mie dor de vremurile frumoase.Tot timpul cand ma gandesc un suras imi cuprinde fata.dar se pierde atunci cand imi aduc aminte ca odata cu trecerea timpului ma voi bucura tot mai putin de ea.Asa ca incerc sa subliniez in mintea mea fiecare secunda alaturi de ea.

Poate nu e normal.dar pentru a mia oara.Ma face fericita.dar cui ii pasa?.Mi-am facut o promisiune acum cativa ani ca nu voi cere dragoste.Dar acum ma aflu in situatia in care vreau iubire si nu o am.Un impuls malefic ma impinge sa imi calc pe principii si sa implor dragostea.Dar totusi nu pot.

Nu stiu ce o sa ma fac.Dar macar din toamna o sa o pot lua de la inceput.aproximativ.Oare voi reusi sa am un inceput asa cum vreau eu?.Voi vedea.

Nu stiu cum au sunat toate astea.Sincer nici nu vreau sa stiu.

Imi pare rau C.imi pare rau daca am intrecut masura.imi pare rau daca te-am ranit sau daca te-am facut sa te indoiesti de tine.stiu ca vei citi astea.Acum sti la ce ma gandesc obsesiv.Poate stiind ca ai citit voi fi in stare sa deschid subiectul fata de tine.In ciuda a cea ce am zis.sunt totusi o persoana foarte curioasa.o sa vrea sa stiu ce ai de zis in privinta asta.

Scrisoare pentru prietenie.

Draga S.

A trecut atata timp iar noi inca suntem aici.Aici ca cele mai bune prietene.Am trecut cu bune cu rele peste tot ce ne-a lovit.Am reusit sa mentinem o legatura ce s-ar fi putut destrama de atatea ori.Cred ca..oricat as incerca sa fiu suparata pe tine tot nu voi putea fi prea mult timp.Ai fost.esti si poate vei mai fi o buna prietena.
Am invatat ca impreuna e mai usor.E mai bine.Am facut atatea greseli care te-au ranit.unele poate profund.Stiu asta.Intodeauna am stiut.Chiar si atunci cand nu aratai asta.Dar eu nu pot promite ca eu nu voi mai face greseli.Pentru ca la randul tau si tu ai facut greselile tale.Dar e in firea omenrii sa greseasca.
Ne-am impartasit secrete una alteia.am ras impreuna.ne-am jucat.am facut tampenii.ne-am certat.ne-am impacat.ne-am alinat durerile sufletesti.Toate acestea s-au strans in amintiri.amintirile copilariei si prieteniei noastre.
Viata ne va separa drumurile.Ne va da cate unu pentru fiecare.Dar la un moment dat noi ne vom intalni si vom putea depana amintiri.vi si colorate asa ca personalitatile noastre:)).

O sa imi fie dor de tine.

D.

Vesnic pentru ce?

Daca ai putea trai vesnic.pentru ce ai trai?.pentru ce as trai?.pentru ce am trai?.pentru ceva ce merita cu adevarat?.pentru dragoste?.pentru o persoana?.pentru ceva poate neinsemnat pentru ceilalti.dar totul pentru tine?.am avea atata timp incat am putea face tot ce am visat vreodata sa facem.am putea invata o tona de lucruri despre viata.despre tot.am putea vizita lumea in toata complexitatea ei.dar fara un tel.fara un tel ce facem?.deci avem nevoie de ceva ca sa traim.dar pentru ce?.

Eu as trai pentru cea ce iubesc.cea ce imi doresc.pentru cei ce inseamna totul pentru mine.pentru fericire.
As trai ca si cand ar fi ultima mea zi din viata chiar daca as trai vesnic.

Tu pentru ce ai trai?

Soarele rasare.se reflecta in oglinda.

Soarele rasare.se reflecta in oglinda.in oglinda sufletului meu.ma orbeste.dar ma face sa ma simt bine.ma umple de fericire.ma simt implinita.imi simt trupul tot mai usor.atat de usor..simt cum ma fac una cu cerul.cum devin o parte din el.un nor dezinvolt.alb si placut.ma simt ca intr-o poveste.da stiu..ca in povestea micii sirene.care in ultima ei noapte pe pamant trebuia sa o omoare pe cea ce i-a furat iubitul.dar cuprinsa de dragostea ce i-o purta lui.scapa cutitul din mana si admira frumusetea lui de zeu.dar noaptea trecea si razele soarelui erau din ce in ce mai puternice pana cand ea a devenit spuma marii pe care o iubea inainte sa isi cunoasca printul.
Am devenit acel nor zburdalnic ce se inalta tot mai sus.Vreau sa calatoresc spre cea ce m-ar fi pastrat om in continuare.vantul ma conduce in locuri nestiute.nemaivazute.asta ma face sa ma simt atat de emotionata incat lacrimi cad usor pe pamantul uscat de dragoste.cred ca mi-e dor sa am din nou acele sentimente de dragoste incat nu mai vreau sa fiu un nor.vreau sa fiu din nou un om.vreau sa stiu ca il mai pot atinge vreodata..nu vreau sa raman aici.singura in inaltul cerului.dar..ceva ma opreste.nu mai pot fi om din nou..am ramas cu atat de putin..acum sunt libera.ca pasarea cerului.dar niciodata...ce se va intampla.oare?

Nici un regret!

In viata..facem o tona de greseli pe care poate le regretam dupa.Dar cu toate astea ce ne-am face fara greseli in viata?.Pai in primul rand totul ar fi de-a dreptul plictisitor.Imaginati-va o viata perfecta.Cu tot ce iti doresti.Pai nu ai mai avea pentru ce sa lupti in primul rand si s-ar instala o monotonie..dar care cica ar trebui sa fie fericita.Ce gluma buna.E tot mai bine sa faci cate o greseala uneori.Asa inveti cate un lucru despre viata.deci castigi experienta.Nu merita sa regreti ca un fraier o greseala din trecut.De ce?.pai am zis mai sus.Inveti ceva.Si data viitoare sti ce sa faci sau de ce sa te feresti."Orice sut in fund e un pas inainte" nu?

Tampenii.

Prima zi de Paste..nimic special.Stau in casa si ma chinui sa scriu ceva pe blog..Ma tot gandesc cat de jalnica si neinteresanta ma simt in ultima vreme.desi pot sa jur ca pentru restu tocmai pentru ciudateniile mele devin si mai interesanta.sau poate e doar imaginatia mea.In acest moment sunt total superficiala.iar profunzimea de care pot da dovada a disparut in mod miraculos.[Inca astept sa se intoarca.]Din cate se observa nici modul meu de a scrie pe blog nu mai e acelasi.E mai sec..Ma gandesc la ce am de facut..si ma refer la programul pe saptamana care vine.Se apropie testarile alea afurisite de sfarsit de an si eu muncesc incontinuu pentru ele.Sper sa si iasa ceva.sa nu fi fost totul in van..dar o sa fie bine..Si vine si vara.Peste doua luni.Iuhuu.de cand astept momentul ala.Sa se termine si scoala.Si sa vina vacanta aia bine meritata.O sa fie super tare.Dar pana atunci cum ziceam mai sunt tezele.testarile.alte teste..incheierea mediilor si in final banchetul.care apropo e mult supraapreciat.Eu il astept cu nerabdare dar numai ca sa ma pot distra cu colegii si sa dansez.Bine..poate il astept si pentru faptul ca e la sfarsit..Si asta inseamna terminarea scolii generale.aa..Si excursia aia de 2-3 zile in Maramures pe care toata lumea o asteapta..defapt pe care toata lumea si-o doreste..Ca o sa fie destul de complicat.Ce o sa ne mai distram.Vai de profele noastre.Si diriga..parca o aud in autocar..copii asta e Maramuresul..spuneti-mi clasa a 8a..ce fabrici sunt in Baia Mare?..[se aude linistea].Si culmea ca nu o sa mai aiba ce sa zica..nu mai poate zice.Pai nu va mai duc altadata daca nu invati nimic.ha! Va fi totul asa de fain:x.

Traieste!.

Traim intr-o lume in care rutina e la ordinea zilei.trecem prin viata ca rata prin apa.fara sa ne "udam".fara sa simtim sentimente puternice.ne multumim cu superficialitate.si apoi ne intrebam de ce noi nu putem?.pentru ca suntem delasatori.nu ne mai pasa.nu mai dam doi bani pe nimic.dar in schimb.pretentii maaari.pretentii cat cuprinde.vrem sa traim bine cu bani multi si familie mare.dar nu muncim pentru asta.speram sa primim totul pe de-a gata.in fiecare zi.ne facem treaba.dar uitam lucrurile esentiale.uitam sa zambim.sa radem.sa ne simtim bine..ne aprofundam in lucruri neinteresante ca probleme de servici.scoala..dosare.teme.rapoarte.proiecte..care ne fura din timpul pretios pe care il avem.si ajungem intr-o zi.cand reevaluand tot ce ai facut.esti dezamagit.si iti spui."as fi putut face mult mai multe" mai ales ca viata ti-a oferit oportunitatea.dar tu..poate prea cuprins de valul de treaba nu ai ridicat capul sa o vezi.asa ca.de ce nu ridici totusi capul?uitete in jur.chiar.oare iti place ce vezi?.nu ai vrea sa imbunatatesti ceva?.incepe acum.cat inca mai poti.si nu uita sa zambesti.cu un zambet ziua chiar devine mai buna.zambeste-i unei persoane cand stai cu masina la semafor.ii imbunatatesti ziua respectivului sau respectivei.si daca zambetul iti e intors..oare u nu te simti mai bine?daca da..si sigur da.atunci zambeste pentru numele lui Dumnezeu si lupta pentru viata ta.[oricat de groaznica e.]