Considera-te in gara.

Si daca maine as pleca? Oare m-as elibera? Ar insemna un inceput sau un sfarsit? Ma vad venind, ma vad plecand si cu lacrimile curgand.

Am ajuns sa vad, sa cred si sa sper tot ce mi s-a zis. Dar acum? Nu ma vad pe mine. Ma simt straina in propria-mi lume. Pun la indoiala tot ce am. Mie teama doar sa nu iasa nimic din mine ca sa si distrug ceva. E doar mintea mea. Intodeauna a fost. Si totusi.. intuitia care mi-a zis intodeauna adevarul?

Am incredere in mine si in puterile mele. O sa fac ceea ce e bine.. pentru mine, cel putin. Dar oare pentru ceilalti? Pentru ei ce voi face? Am ranit atatea persoane si poate o voi mai face. Nu imi doresc asta si nu mi-am dorit-o niciodata. Si totusi o fac. De ce tindem sa ranim persoanele pe care le iubim? E o porcarie..

Nu m-as intoarce in trecut pentru nimic in lume totusi. Tot ce am facut pana acum m-a adus unde sunt azi.Si azi imi e bine. (Mint. Azi nu. Poate maine.) Oricum, nu merita sa regret. Nu mai pot schimba nimic in trecut. Trebuie sa o fac in viitor.

Vreau lucrurile simple ale vietii.

Ma simt ca in gara. Ca o gara.Trenurile vin si ies. Ma parasesc. Ma asurzesc. Ma asupresc. Ma izbesc. Ma lasa sa plang.


NU ma lasa sa mai plang.. Strange-ma in brate, saruta-ma usor si promite-mi ca totul va fi bine.

De ieri si pana azi. (III)

Na, poftim! Iar a plecat. Iar m-a lasat sa indur toata suferinta. Ar trebui sa imi sfasii carnea de pe mine, macar asa nu as mai simti. Si chiar credeam ca o sa ramana? Cum pot fi atat de slaba si de oarba? De ce sunt atat de idioata? De cate ori trebuie sa ma mai ard inainte de a ma vindeca? Chiar vrea sa ma vada moarta? Vrea sa ma vada cum devin o umbra? Cum o sa ma pierd in societatea asta de rahat? Nu mai suport, dar nu pot rezista tentatiei. Sunt o masochista. Si ma urasc pentru asta.
Am nevoie de o tigara. Am fumat-o aseara pe ultima. Ma imbrac cu primele haine pe care le gasesc si cobor la chioscul din colt. Realizez ca ar trebui sa mananc ceva astazi asa ca imi cumpar si alimente. Urc, inchid usa dupa mine si ma apuc sa gatesc. Mi-a fost dor. A trecut atata timp. Privesc pe geam si imi dau seama de fapt ce singura sunt. Il sun pe Calin.
"Heei, Calin."
"Buna, Eva, cum iti merge?"
"Aah.. bine. Ce zici, vi pana la mine, sa luam pranzul?"
"Ce vrei sa zici? Te pomeni ca ai gatit?"
"Da. Vi?"
"Vin sa ma otravesc. Ajung in 15 minute."
"Nenorocitule, hai rapid."
Calin, cel mai bun prieten.. Oare ce m-as face fara el?

De ieri si pana azi. (II)

Tremurand, deschid usa si sfioasa ridic privirea catre fata lui, dar simt cum caldura imi inabusa obrajii, in momentul in care realizez ca sunt numai in lenjerie. Ii pot simtii ochii curgand pe trupul meu. Sunt slabita si glasul imi e stins. Ma simt captiva in propria minte si vreau sa urlu, dar in final reusesc sa scot doua cuvinte.
"De ce?"
"Nu e timp de vorba, Eva."
Respiratia mi se sacadeaza, inima vrea sa imi iasa din cutia toracica, sangele imi pompeaza in vene.
"Nu, Victor, nu!"
Ma impinge in perete si isi dezlantuie pasiunea asupra mea. Incerc sa ma opun din rasputeri, pentru ca asta trebuie sa fac, dar nevoia e uriasa, iar el castigator. Uit de mine, de timp, de dragoste si suferinta. Sunt numai a lui in aceasta clipa, dar vreau sa imi apartin. Incep din nou sa ma zbat, dar mainile sale le frange pe ale mele. Vreau sa tip, dar buzele sale imi acopera gura fortat.

A tear for a coin.

Heei, iata-ma din nou in fata acestei pagini incercand sa scriu ce simt acum, dar pur si simplu nu pot gasi inceputul povesti. Stiu ca ma doare. Asta sigur stiu. Dar ce ma doare? Nu am nici cea mai vaga idee. Ma simt prinsa ca intr-o capcana. Incerc sa zambesc, iar colturile gurii se intorc automat in directia opusa..
Nu stiu exact de unde aceasta stare. Chiar mi-s dori sa imi dau seama. Oare as reusi sa indrept ceva? Nu ma simt deloc bine in pielea mea. E ca si cand mi-as dori sa fug de trecut, dar nu sunt indeajuns de rapida.
Ori de cate ori dau tot ce am mai bun din mine, ajunge sa fie mai prost. Cum este posibil? Adica ma simt ca si cand ii dezamagesc pe toti cei ce cred in mine. Inclusiv pe mine. Poate asta e problema?!
Imi trec zeci de adjective in momentul acesta prin cap cu care m-as descrie si sunt putine pozitive. Imi suna a criza existentiala. Urat, nu?
In mod normal nu m-as indoi de mine. Sunt constienta de ce sunt in stare sa fac. Sunt constienta de cate altele sunt in stare, dar s-au intamplat atat de multe in ultima vreme.. incat nu mai am forta sa lupt. Ceva lipseste. Dar, desigur, nici de asta nu am habar.
Cum se face ca sunt in stare sa imi sfatuiesc prietenii destul de intelept, dar cand vine vorba de mine parca nu mai sunt in stare de nimic?
God, sometimes I just wish to be somewhere far, far away from all this crazy shits. Undeva unde sa fiu eu, plaja si marea. Nimic altceva.

Defapt, poate si un mic pestisor auriu?

In mintea lui.

Sambata seara, ora 11.59.
Orlogiul incepe sa bata. Vantul adie usor prin draperiile geamului deschis. De doua ore ma zvarcolesc incontinuu. Nu pot sa adorm.
Sangele-mi pompeaza in vene. Trupul mi se cutremura. Gura imi saliveaza. Creierul imi e inghetat. E ca si cand trebuie sa ma droghez. Trebuie sa ma droghez cu ea. Pentru ca de cand am intalnit-o, ea a devenit viciul meu, drogul meu. Sunt ca un diabetic fara insulina. Ma uit in jur, o vad pe ea. Inchid ochii, o vad pe ea. Oriunde m-as duce, orice as face, imaginea ei ma urmareste. Nu imi pot explica de ce sunt atat de indragostit de ea.
Ador sa ma scufund in parul ei ca valurile unei nopti de vara pana-n rasarit. Sa ii alint buzele voluptoase si trupu-i fierbinte, alb ca laptele.
Oare asta e dragostea? Drogul suprem? Te afunda intr-o stare euforica din care nu ai scapare. Treaz sa fi, iar dorinta te arde pe interior. Drogat sa fi si iti mai doresti.
Insa inainte de asta, nu aveam nimic. Nu vroiam decat sa mor, sa dispar intr-o rapa adanca. Dar a aparut ea si mi-a "luminat" calea. Dar nu era lumina zilei. Era o lumina launtrica, a propriei sale vieti. M-a orbit.
As face orice pentru ea. As ucide. M-as sinucide. Nu ar conta atata timp cat o stiu a mea. Sunt dependent. O iubesc, o doresc. O privire a ochilor ei negri, adanci, in care te pierzi, imi induc transa dorita.
Suna telefonul.
Duminica, miezul noptii. 00.01.
Ea m-a sunat. Era speriata. Plangea. Nu mi-a spus ce are, doar ca ma iubeste, inainte sa imi inchida telefonul in nas. Acum eu sunt speriat. Inima imi sparge pieptul.
Fug. Fug la ea.
Duminica noapte. 1.00.
Ajung. Bat la usa. Nu raspunde nimeni. Nelinistea ma omoara. Tremur. Incerc usa. E deschisa. Intru. O strig si nu raspunde. Linistea ma sfasie. Lumina de la baie palpaie. Sange se prelinge pe usa intre-deschisa.
Visez? Ma apropii si raman blocat cu ochii atintiti asupra cadavrului gol din cada. Imposibil! Moarta? Nu.. Ma holbez fara puterea de a crede. O ating si e inca fierbinte. Nu s-a intamplat demult. Daca ajungeam mai devreme... O, iubita mea! Sunt incitat de goliciunea trupui ei, dar nu pot sa o am. Am pierdut-o. Ochii ei privesc rugator spre mine. Ii mangai obrazul si imi trec degetele peste sanii ei. Imi revin in cap scenele noastre de dragoste. Cateva lacrimi mi se rostogolesc pe obraz. Ii sarut buzele si ii inchid ochii.
Toate gandurile imi fug intr-o directie. Ma trec fiorii cand imi dau seama ce-am sa fac.
Observ cutitul de pe gresie. Ii studiez lama plina de sange inchegat. E cutitul care mi-a luat "viata". E cutitul care mi-a luat viata.
Imi strapunge carnea cu usurinta. E atat de rece. Simt cum imi pierd puterile. Scap cutitul. Cu un ultim efort ii iau mana intr-a mea si ii spun: Adio!
Viata mi se scurge din corp. Ochii mi se incetoseaza. Imi este atat de somn. Noapte buna, Eva! Noapte buna! Te iubesc!

Chiar si prietenii pleaca.

Draga V,

Cand o prietenie se rupe, o parte din tine se rupe cu ea. Te simti letargic, nostalgic si fara un sens anume.
Stand si gandindu-ma la ce mi s-a intamplat cred ca pur si simplu nu a fost sa fie. Dar chiar am crezut ca suntem prieteni sti, ca deh, atata timp in care eu te-am ajutat, sau incercam si atata timp in care tu imi ascultai of-urile si aberatiile. Cum sa pui punct fara macar o explicatie? Omule! Si tu esti de vina! 'Oi fi si eu da pentru ce sa faci asa? Chiar nu ai auzit de discutii? Adica eu stiu.. am aflat de mult partea asta, dar nu m-am gandit ca o sa ai de gand sa o aplici la mine.
Adevarul e ca imi e dor de amicul din tine si ma intristez cand ma gandesc ca ai ales sa dispari asa. Mai cunosc cazuri si la alte persoane, dar altii s-au descurcat mult mai bine sa isi acopere urmele.
As fi preferat sa imi raspunzi la telefon si sa imi spui:
"Tu! Eu nu mai vreau sa vorbesc cu tine si sa te vad niciodata. Adio!"
Crede-ma ca apreciam mai tare decat lasitatea de a disparea pur si simplu fara vreun cuvant.Chiar nu inteleg ce te-a facut. Am o idee, dar doamne iarta-ma era o joaca. Parca tu erai genul care stia de gluma?!
Ma tot rog sa imi treaca socul, pentru ca e un soc intr-un fel sau altul. Dar pe bune.. chiar asa?Nu credeai ca o sa aflu intr-o buna zi? Fi serios. Data viitoare sterge din lista ta si prietenii prietenului pe care il ejectezi.

Cu sinceritate si amar,
Diana.

P.S: Sa ai o viata minunata si ai grija de tine si pe cine mai pui ochii ca ti-ar fi greu sa te lupti inca odata.

Vai!

O, Doamne! Ce ma fac? Nu stiu cum o sa reusesc vreodata sa imi tin gura si nerabdarea in frau. Si dupa ce ca nu pot, incep sa ma agit ca o zapacita degeaba fara un sens anume si nu stiu ce sa fac in continuare. Banuiesc ca trebuie sa imi ling "ranile" ca altceva nu imi vine in minte.
Stau aiurea si privesc in gol. Cum tot ajung in situatii de genu? De ce viata mea pare sa fie o insiruire de intamplari hilare sau chiar penibile la care ori de cate ori ma gandesc imi vine sa intru in pamant la 5 metri adancime? Cand o sa am intelepciunea necesara de a nu mai pica in astfel de lucruri si sa ma mentin la linia de plutire.
Chiar ma simteam excelent acum ceva timp. Mai mult decat execelent: Genial! Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit desigur ca si starea asta s-a terminat. Ok, acum au intervenit mai multe motive, unele chiar de ordine "interioara" din punct de vedere fizic (care intodeauna m-a afecteaza groaznic) si altele de ordine sufleteasca. Asta e diferita pentru ca sunt pentru prima data in fata unei probleme ca aceasta si inca nu am gasit calea spre rezolvare. Timpul suna bine, dar nu indeajuns de bine asa ca trebuie sa imi lucrez putin mintea pentru ca nu sunt numai eu implicata.
Si pe langa asta, eu chiar mi-as dori, dar nu pot decide de una singura. E vorba de doua persoane..una sunt eu si cealalta e el.

"Tu nu intelegi ca vreau?"
"Dar nu ajunge sa vrei. Trebuie sa si faci?"
"Si cum intentionezi sa fac asta?"
"Tu trebuie sa sti. Tu esti responsabila cu asta."
"Multumesc. Imi esti de mare ajutor."
"Nu am cu ce sa te ajut. Exista lucruri de care tu trebuie sa iti dai seama si sa le pui in practica."
"Dar nu as vrea sa fie asa. Am nevoie de ajutor."
"Ajutor?! Pe lumea asta esti tu cu tine si desigur cu mine pentru ca eu sunt tu si tu esti eu. Adevarul este ca tu ne strici toate socotelile in legatura cu viata noastra."
"Dar tocmai ai spus..."
"Stiu ce am spus. Dar tu esti de vina!"
"Ti mortis sa ma invinovatesti si bulversezi total?"
"Da!"
"Te urasc!"
"E imposibil."
"Ba nu. Te urasc chiar daca asta inseamna sa ma urasc pe mine insumi. Nu putem trai una cu cealalta"
"Imi lasi o singura alternativa."
"A, da?Nu ai fi in stare."
"Crezi? Urmareste-ma.."
Lama ascutita straluceste in lumina lunii. Un ranjet malefic i se intinde pe fata.
"Nu!"
Mana ii tremura..
"Ba da! Daca nu putem trai, atunci vom muri."
"Esti nebuna."
"Stiu."
Ii strapunge carnea incet si sigur. O durere le sfasie sufletul. Se aude osul sub actiunea cutitului.
"Adio."
"Esti o nebuna."
"Nu e nimic nou in asta." se aude ca un suierat stins..

Unele lucruri nu se schimba.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Oricat vrei, oricat incerci raman la fel: ca soarele care rasare in fiecare dimineata sau faptul ca iubirea ne raneste pe toti sau motivul pentru care s-a legat o prietenie. Am trecut prin atatea rafale de vant, furtuni si tsunamiuri ca acum totul sa fie linistit.. Iar tot ce a stricat natura sa se repare cu ajutorul timpului si intelegerii. Dar se repara intr-o parte ca natura sa strice in alta. E un ciclu necontenit al vietii mele si probabil al multor altii.
As vrea ca macar odata sa nu mai am parte de "dezastre naturale"! Pentru ca nu cer prea mult, zic eu. M-am saturat pana peste cap de conflicte aplanate doar de forma ca prin spate sa se intample tot felul de lucruri bizare. Si eu fac parte din categoria asta desi sunt contienta cat de idioata trebuie sa fiu. Dar sunt atat de obosita sa o fac pe tipa care incearca sa fie totul bine incat mi s-a acrit si nu imi mai pasa prea mult de cea ce fac. Probabil ca o sa imi treaca "oboseala" asta, dar atunci nu cred ca va mai conta cu adevarat, asa ca lucrurile vor ramane la fel.

I really miss her.

Imi e dor de ea, de replicile ei absurde, de modul cum ma enerva, de incercarile mele sa aflu ce are, de o discutie inteligenta, de idei nebune, de cum ma amuza prosteste, de felul ei neconvectional de a fi.
Am visat ca o strang in brate si nu ii mai dau drumu sa plece. Modul cum am simtit-o la piept m-a inmuiat toata. Cand am privit-o parea atat de schimbata. Avea ceva...ceva ca o stralucire interioara ciudata. A avut-o intodeauna, dar acum era diferita. imi povestea cea ce eu deja vedeam, dar cu motivele pentru care s-a intamplat. Era mai deschisa si zambea continuu.
Acum nu ma pot intreba decat daca ar putea fi adevarata povestea. Daca s-ar adeveri as fi foarte fericita pentru ea.
Ahh..abia astept sa o revad dupa atata timp. Nici macar nu stiu cum ii e acolo. Si e enervant!

Dl. Nimeni!

De curand am fost intrebata cine mai e prietenul meu, iar raspunsul meu la intrebare a fost dl Nimeni. Cine e dl Nimeni? Pai e un tip interesant. A fost "prietenul" multora. E inteligent si arogant. Iti alimenteaza iluzia ca iti este bine cu el cand defapt totul e mai perfect fara. Dar si tu il accepti in prima faza pentru ca vezi ca alaturi de el esti libera din toate punctele de vedere. Si cand te astepti cel mai putin, te face sa suferi. Observi ca tot ce ai crezut dispare miraculos si mai sa ai o depresie.. Trec cateva zile si incepi iar sa crezi in el. Sa il ierti si sa ii dai dreptate din nou. E un ciclu care se repeta pana cand gasesti o persoana in carne si oase care sa ii ia locul. Dar si aceea te face sa suferi(chiar mai rau) si ea nu se mai intoarce. Astfel Nimeni devine mai malefic. Se reintoarce si iti repeta toate acele lucruri cum ca e cel mai bine asa pana cand tu chiar crezi. Incepi sa te simti bine din nou si atunci te doboara, sa suferi iar. Acesta e stilul lui. Vrea sa suferi sau sa te aduca cu picioarele pe pamant. Sa iti arate cat e el de tare. Se cam pricepe...

La Multi Ani?!.

Astazi e ziua mea.si cu toate astea parca nu ma simt chiar asa.Mi se pare o zi obisnuita.Doar ca mama mi-a facut un tort delicios si multa lume imi zice "La Multi Ani!".
Ce e drept.e frumos sa fi in centrul atentiei.Dar e multa zarva.
Sincer.nici nu prea mi-am dorit sa fie ziua mea.Asta inseamna ca s-a mai dus un an.Am mai crescut un pic.
Stiu ca atunci cand eram mica vroiam sa fiu mare.iar tata imi zicea:'Bucura-te cat esti micuta ca dupa aceea iti va parea rau."Acum ii dau mare dreptate.Asa cum ii dau de fiecare data in final.Astazi eu am facut 15 ani si cu toate astea visez sa am 5 ani din nou.Atunci cand viata era simpla si usoara.Cand singurul lucru pe care trebuia sa il fac era sa ma joc toata ziua si sa nu uit sa mananc.Acum lucrurile sunt complicate ca de obicei si sunt la varsta adolescentei.Cand aici e apogeul tuturor lucrurilor.Daca te simti trist o simiti de o suta de ori mai intens.Daca te simti fericit crezi ca ai parte de toata fericirea din lume.Daca iubesti simti ca toata lumea e a ta.Sunt lucruri intense.acum.Si e greu uneori.chiar foarte.Cel putin in lumea fetelor adolescente.Dar invatam sa traim si cu asta.Pana la urma trebuie sa fim adaptabili.Doar omul inteligent se deosebeste prin cum se poate adapta oricarei situatii.

Ce se tot intampla cu mine?De ce ma schimb.sau de ce m-am schimbat?Nu mai sunt multumita de mine.Aveam niste idei cum ca s-au pierdut valorile importante ale omenirii.dar in ultima vreme cred ca si eu mi-am schimbat valorile.Am ajuns sa nu ma mai intereseze daca ranesc pe cineva.Regret.dar nu imi pasa.Am ajuns sa imi schimb vechii prieteni cu unii noi.bine..ca si cei noi sunt vechi.doar ca nu imi petreceam asa mult timp cu ei.Cei vechi..mi se par dispensabili.

Intr-un fel.stiu de ce sunt in starea asta.dar cui i-as putea spune?Chiar si persoanei care m-ar intelege ar trage concluzii gresite.Oricum se intampla asta.Imi ajung atatea pareri proaste si gresite despre mine.Dar daca m-ar intelege cu adevarat.daca mi-ar cunoaste gandurile ar putea spune doua lucruri despre mine.ori ca inteleg ce e cu mine.ori ca sunt nebuna de legat.Eu cred ca e cate un pic din amandoua.Dar nu stiu daca imi pot ramane de cele doua tabere.E ca pe un drum.mergi pe partea dreapta.esti in siguranta.mergi pe partea stanga.la fel.dar daca o iei prin mijloc ajungi sa fi strivit de masini.Deci exista oare cale de mijloc?.Nu stiu.dar sper sa aflu candva.

Cu toate astea m-am saturat de situatia asta.Mai ales ca nu m-ai am cui sa ii spun.doar e vorba de mine.fata care nu isi poate tine gandurile doar pentru ea.Ei bine se pare totusi ca da.poate.dar se chinuie.ii e frica de ce vor zice despre ea.ii e frica de ce vor gandi.Si nu pot trece peste.

Am nevoie de prezenta ei.de ea.dar in final cred ca parerile celorlalti au ajuns-o.Adica..asta cred ca s-a intamplat.dar nu stiu in mod cert.Stiu ca e o prostie sa presupun.Dar ce pot face alceva?

As vrea sa fie langa mine.Sa mai vorbim asa cum faceam odata.As fi vrut sa ii pot spune asta in fata.Doar ca asa cum zicea..nu ma pot exprima.Nu pot exprima asta!Mie dor de vremurile frumoase.Tot timpul cand ma gandesc un suras imi cuprinde fata.dar se pierde atunci cand imi aduc aminte ca odata cu trecerea timpului ma voi bucura tot mai putin de ea.Asa ca incerc sa subliniez in mintea mea fiecare secunda alaturi de ea.

Poate nu e normal.dar pentru a mia oara.Ma face fericita.dar cui ii pasa?.Mi-am facut o promisiune acum cativa ani ca nu voi cere dragoste.Dar acum ma aflu in situatia in care vreau iubire si nu o am.Un impuls malefic ma impinge sa imi calc pe principii si sa implor dragostea.Dar totusi nu pot.

Nu stiu ce o sa ma fac.Dar macar din toamna o sa o pot lua de la inceput.aproximativ.Oare voi reusi sa am un inceput asa cum vreau eu?.Voi vedea.

Nu stiu cum au sunat toate astea.Sincer nici nu vreau sa stiu.

Imi pare rau C.imi pare rau daca am intrecut masura.imi pare rau daca te-am ranit sau daca te-am facut sa te indoiesti de tine.stiu ca vei citi astea.Acum sti la ce ma gandesc obsesiv.Poate stiind ca ai citit voi fi in stare sa deschid subiectul fata de tine.In ciuda a cea ce am zis.sunt totusi o persoana foarte curioasa.o sa vrea sa stiu ce ai de zis in privinta asta.

Vesnic pentru ce?

Daca ai putea trai vesnic.pentru ce ai trai?.pentru ce as trai?.pentru ce am trai?.pentru ceva ce merita cu adevarat?.pentru dragoste?.pentru o persoana?.pentru ceva poate neinsemnat pentru ceilalti.dar totul pentru tine?.am avea atata timp incat am putea face tot ce am visat vreodata sa facem.am putea invata o tona de lucruri despre viata.despre tot.am putea vizita lumea in toata complexitatea ei.dar fara un tel.fara un tel ce facem?.deci avem nevoie de ceva ca sa traim.dar pentru ce?.

Eu as trai pentru cea ce iubesc.cea ce imi doresc.pentru cei ce inseamna totul pentru mine.pentru fericire.
As trai ca si cand ar fi ultima mea zi din viata chiar daca as trai vesnic.

Tu pentru ce ai trai?

Lucrurile bune vin in portii mici.

Mai de mult am auzit o vorba cum ca prieteniile intre un baiat si o fata sunt destul de rare pentru ca la un moment dat cu siguranta unu dintre ei va vrea mai mult.Cand am auzit mi s-a parut cea mai mare prostie.Da cred ca pana la urma cam asa e...
Mie frica ca odata impreuna.atunci cand ne vom desparti prietenia nu va mai fi la fel.Doar ca eu am toata increderea..Si dorinta a devenit cam puternica.Cum si de ce?Nu stiu.da am observat ca atunci cand imi povesteste de ea ma gandesc cum poate aia sa dea cu piciorul la un baiat ca el.Si uite cum am inceput sa visez la el..E unu dintre putini.Dragut.bun la suflet.cu bun simt.romantic.face sport.nu fumeaza..si pe aceasi lungime de unda cu mine.Cam tot ce iti poti dori de la un baiat.Dar e unu dintre cei mai buni prieteni ai mei.Culmea!.Asa cum zicea si el..Nici eu nu vreau sa pierd prietenia noastraa dintr-o prostie..Doar ca am inceput sa imi doresc mai mult.Si poate nu ar trebui.Dar sunt gata sa risc.Cel putin eu..Si asa imi place sa imi asum riscuri.Eu sunt sigura ca dupa nu se va schimba prea mult daca am sterge pur si simplu trecutul.Adica.eu sunt o fata a prezentului.Nu traiesc in amintiri.Dar poate el nu ar putea sa faca ce fac eu.Deci el stie.si acum e decizia lui.[sec].Dar asta e.
Ma voi multumi cu putin daca nu se poate mai mult.Adica.e ok sa imi ramana prieten.Ca doar lucrurile bune vin in portii mici.

Pitici pe creier.

Mi-am dat seama de inca ceva atunci cand vorbeam cu varamea la telefon.Ca am pitici pe creier.Bine ca stiam..dar am stat sa analizez asa un pic..Piticii mei de pe creier sunt orfani cu amintiri.Nu prea au unde sa mearga.la cine sa apeleze..si tot viseaza la lucruri din trecut.Chiar daca nu mai au nici o implicare.Sunt ei si atat.niste ciudatei ai naturii.loiali.iubitori.isteti si sexuali.au nevoie de iubire la randul lor si sa se simta in siguranta.Asculta muzica. se distreaza.Zambesc toata ziua si sunt fericiti.[Ai-ho.ai-ho.noi suntem pitici misto:))]

Mda..cam atat.Imi lipseste obiectul imaginatiei.Asta e.

Gata.

M-am saturat.imi vine sa imi smulg parul din cap.nu mai pooot.dar lasa ca se termina anul asta si am scapat.de tot si toate.teme.profesori si fite.gata.mi-a ajuns.eu nu spun ca uneori mi se intampla sa am si eu fite.dar se exagereazaaaa.se exagereaza pur si simplu.si care e problema mea?daca se spune o chestie aia trebuie sa ramana nu?nu ca dupa aia.ca vai ca poate o fac totusi.apai dute tare daca faci asa.eu nu am de gand sa stau sa suport fitele alea.chiar nu.da ce iti face conjunctura.te influenteaza asa tare incat sa fi asa?daca da.spunei pa.sau stai si iti spun eu pa tie.de ce sa imi consum eu energia si nervii daca tu esti asa cum esti?pentru ca eu chiar m-am saturat de atata timp de acelasi lucru.care se repeta.si se repeta la nesfarsit.e usor sa fi inlocuit asa ca sa nu cumva sa crezi ca am neaparat nevoie de tine.astea ma distrug prea tare.iar cele bune nu mai au puterea sa vindece rana asta.care apropo creste si creste.dar nu e nimic ca in final toate astea se vor imputina si atunci vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Puterea resemnarii.

Viata e infecta.e infecta si apoi mori.realizezi ca nu ai reusit sa faci nimic.iar anii trec neincetat.si parca tot mai repede.Nimic nu merita pe lumea asta..poate doar familia si atat.in rest cand iti e lumea mai draga se gaseste cineva sau ceva care sa ti-o traga pe la spate.Nu merita sa iti bati capul prea mult..Fericirea tine o vreme dar nu e vesnica.Ea e urmata de o perioada rea.Tot timpul.Dar nemeritand sa iti bati capul poti foarte bine sa te resemnezi.si sa spui:asta e.asa va fi tot timpul.de ce s-ar schimba ceva acum?Desi..o vorba inteleapta spune ca daca reusesti sa treci de anii grei din viata ta..vei realiza ca acei ani au fost cei mai buni din viata ta.si asa e.cine sunt eu sa contest asta?.mai ales ca intr-o perioada grea ajungi sa te cunosti mai bine.sa cunosti anumite sentimente chiar daca sunt suferinta.agonie.singuratate.nostalgie.tristete..acum ai ocazia sa te inveti cu ele.sa inveti sa le opresti.iar daca vei mai da vreodata peste ele sa nu te mai afecteze chiar asa.iti poti cauta limitele disperarii..o sa descoperi cel mai probabil ca te poti tine foarte bine pe picioare.cam oricat de greu ar fi.iar cei care simt ca nu mai pot.vor vedea ca vor mai putea..deci cum va fi?.va fi bine.Resemneaza-te chiar daca asta nu e chiar cheia succesului.dar macar iti insenineaza ziua cat de cat.La mine merge..Noi spre deosebire de obiecte..ne revenim daca as putea spune asa.Un obiect distrus ramane un obiect distrus.de obicei fara cale de reparare.Dar noi oamenii..noi daca am fi distrusi din cauza sentimentelor dureroase..noi ne putem reveni prin cautarea unor sentimente de fericire.Deci suntem reciclabili intr-un fel..desi nu e cuvantul potrivit.deci ce sa zic..incearca sa te resemnezi si te vei simti intr-un fel mai bine.Have a nice day!

Ce e cu mine?

Ce se intampla cu mine?cum de nu mai stiu ce.cand.cum.si cand sa fac.ma simt confuza.cand e rece.cand e calda.cand e buna.cand e rea.cand ma simt bine.cand ma simt rau.nu stiu de ce am sentimentele astea..Toate lucrurile astea..care mi se intampla..se resfrang asupra mea.Bun.si ce e drept.imi convine.ca pot fi de ajutor.dar eu stiu..poate nu ar mai trebui sa intru in sufletele oamenilor chiar asa..chiar daca cer permisiunea..sa astept pur si simplu sa se destainuie ei..desi.ma obsedeaza acest gand.ei tin totul in ei.cum e posibil asa ceva?.oare chiar sunt singura care vrea sa vorbeasca despre ce i se intampla?.nu stiu.nu stiu ce sa mai cred.Dar orice ar fi..pana la urma..sper sa fie ok.pentru ca alceva..nu stiu ce sa sper.

P.S.nu e vorba despre nimeni aici.

Din nou.

Scuze...din nou.asta e tot ce pot spune.o greseala din partea mea.o actionare fara gandire.acum parere de rau.Stiu ca te-am ranit..si ai tot dreptul sa fi suparata pe mine..stiu asta.si totusi...as vrea sa nu te superi.dar te inteleg.In ultima vreme tot asa s-a intamplat..actionam aiurea fara sa gandesc rezultatul : unul rau.care din nou.devine parere de rau.Am senzatia ca ma pierd..ca prietenia noastra s-a schimbat..nu mai e asa cum era odata.Fac tot posibilul revenirii..dar poate nu intr-o modalitate buna.Exagerez.asa e.doar ca ma simt legata de tine..esti una dintre cele mai bune prietene ale mele..una dintre cele mai importante..
Ma pierd..te pierd.Nu vreau!.ma opun total acestui gand.vreau sa lupt.trebuie sa lupt.nu vreau sa pierd o prietenie ca aceasta.de aici imi iau majoritatea lucrurilor ce ma fac fericita.
Imi e atat de dor de tine..cand ma gandesc.simt cum mi se umezesc ochii..iar o lacrima amara mi se prelinge pe obrazul cald..Imi aduc aminte ce legate am devenit la un moment dat una de alta.situatia de atunci ne-a facut asa..dar speram sa nu ne indepartam una de alta..chiar si acum cand totul a revenit la un oarecare normal.
Esti prietena mea..vreau sa raman si eu a ta.