Heei, iata-ma din nou in fata acestei pagini incercand sa scriu ce simt acum, dar pur si simplu nu pot gasi inceputul povesti. Stiu ca ma doare. Asta sigur stiu. Dar ce ma doare? Nu am nici cea mai vaga idee. Ma simt prinsa ca intr-o capcana. Incerc sa zambesc, iar colturile gurii se intorc automat in directia opusa..
Nu stiu exact de unde aceasta stare. Chiar mi-s dori sa imi dau seama. Oare as reusi sa indrept ceva? Nu ma simt deloc bine in pielea mea. E ca si cand mi-as dori sa fug de trecut, dar nu sunt indeajuns de rapida.
Ori de cate ori dau tot ce am mai bun din mine, ajunge sa fie mai prost. Cum este posibil? Adica ma simt ca si cand ii dezamagesc pe toti cei ce cred in mine. Inclusiv pe mine. Poate asta e problema?!
Imi trec zeci de adjective in momentul acesta prin cap cu care m-as descrie si sunt putine pozitive. Imi suna a criza existentiala. Urat, nu?
In mod normal nu m-as indoi de mine. Sunt constienta de ce sunt in stare sa fac. Sunt constienta de cate altele sunt in stare, dar s-au intamplat atat de multe in ultima vreme.. incat nu mai am forta sa lupt. Ceva lipseste. Dar, desigur, nici de asta nu am habar.
Cum se face ca sunt in stare sa imi sfatuiesc prietenii destul de intelept, dar cand vine vorba de mine parca nu mai sunt in stare de nimic?
God, sometimes I just wish to be somewhere far, far away from all this crazy shits. Undeva unde sa fiu eu, plaja si marea. Nimic altceva.
Defapt, poate si un mic pestisor auriu?
