O, Doamne! Ce ma fac? Nu stiu cum o sa reusesc vreodata sa imi tin gura si nerabdarea in frau. Si dupa ce ca nu pot, incep sa ma agit ca o zapacita degeaba fara un sens anume si nu stiu ce sa fac in continuare. Banuiesc ca trebuie sa imi ling "ranile" ca altceva nu imi vine in minte.
Stau aiurea si privesc in gol. Cum tot ajung in situatii de genu? De ce viata mea pare sa fie o insiruire de intamplari hilare sau chiar penibile la care ori de cate ori ma gandesc imi vine sa intru in pamant la 5 metri adancime? Cand o sa am intelepciunea necesara de a nu mai pica in astfel de lucruri si sa ma mentin la linia de plutire.
Chiar ma simteam excelent acum ceva timp. Mai mult decat execelent: Genial! Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit desigur ca si starea asta s-a terminat. Ok, acum au intervenit mai multe motive, unele chiar de ordine "interioara" din punct de vedere fizic (care intodeauna m-a afecteaza groaznic) si altele de ordine sufleteasca. Asta e diferita pentru ca sunt pentru prima data in fata unei probleme ca aceasta si inca nu am gasit calea spre rezolvare. Timpul suna bine, dar nu indeajuns de bine asa ca trebuie sa imi lucrez putin mintea pentru ca nu sunt numai eu implicata.
Si pe langa asta, eu chiar mi-as dori, dar nu pot decide de una singura. E vorba de doua persoane..una sunt eu si cealalta e el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu