Din nou acasa. Simt mirosul placut al verii cum se risipeste treptat printre norii care devin tot mai plumburii. Trec rafale de vant necontenite prin parul meu. Mai sunt 3 saptamani si incerc sa ma agat cu disperare de timpul disponibil. Inchid ochii si revad toate momentele frumoase ale verii. Cum am cunoscut o multime de lume de la care am invatat cate ceva despre ce ar trebui si nu sa fac. Cum am castigat incredere in mine printr-un simplu sarut al baiatului perfect. Acum sunt stapana pe mine si pe fortele mele. Sunt constienta ca daca imi doresc ceva pot avea acel lucru daca lupt indeajuns de mult si de bine. Nu sunt usor de intimidat tocmai pentru ca stiu exact cine sunt si de ce sunt capabila. Am obosit sa mai fiu la cheremul persoanelor care nu merita. Am obosit sa fac lucrurile doar ca altora sa le fie bine. Am reusit sa imi infrunt temerile si sa imi scot prostiile din cap. Nu mai sunt diplomata pentru orice. doar pentru cea ce conteaza. Cand vorbesc direct e mai usor sa ma exprim decat daca vorbesc pe sleau. Si cand ma gandesc tipul ala a facut majoritatea lucrurilor astea din capul meu. El a determinat reactiile acestea in creierul si inima mea. Si ii multumesc pentru asta. Din pacate nu stiu daca voi reusi sa ii spun vreodata. A meritat orice greseala facuta pentru castigul experientei. Au meritat toate lucrurile pe care le-am facut ca sa ajung unde sunt astazi. M-am maturizat. Si pe langa asta. chiar m-am distrat in vacanta. Era de asteptat pentru ca mi-am propus sa fie cea mai reusita vacanta de pana acum. A fost extraordinar de interesanta.