joi, 12 noiembrie 2009

Mintea cea de pe urma.

Stateam si ma gandeam zilele astea..daca as fi avut mintea pe care o am acum..nu as mai fi facut multe lucruri.lucruri care puteau fi evitate daca ma gandeam mai bine.dar nu pot eu..ca intodeauna cand se intampla ceva nou..ma entuziasmez..si accept orice..ca dupa aceea sa aflu ca am facut greseli imense ce nu mai pot fi reparate.as fi putut sa fiu scutita de lucruri care ma rod pe dinauntru..
Cine ma cunoaste..poate zice ca sunt o fire pasnica.si ca niciodata nu mi-am dorit raul nimanui.ba din contra.intodeauna vroiam sa ajut.dar exista cineva.acel cineva care mi-a facut atata rau..incat acum ma simt bine cand el pateste ceva..ma simt extraordinar.sa vada si el cum e.e singura persoana din lume pentru care am ganduri din acestea..el reuseste sa imi distruga firea pasnica.e singurul care poate.
Dar ce sa fac..incerc sa indur.si ma rog ca voi scapa cat de curand.dar e atat de greu.am rezistat sa tac din gura.dar mi-a ajuns.limita rabdarii mele a trecut de muuult timp.si gata.nu mai pot.ce vreau sa fac?.sa il fac sa sufere.asa cum ma facut pe mine.
O sa ziceti ca da..dar razbunarea nu e buna cu nimic si ca sunt foarte rea.daca m-ati cunoaste.ati sti.ca situatia nu are rezolvare.singurele lucruri pe care le putem face sunt sa profitam de pe urma situatiei.si pana la urma asta e.
Sa intamplat o idiotenie.si asta e.punct.
Incercam sa o luam de la capat.:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu