vineri, 8 octombrie 2010

Fug. Fug in neant. Picioarele mi se misca greoi. Incotro? Catre cine? De ce? Incep sa gafai. Nu mai rezist, dar trebuie. Altfel imi gasesc sfarsitul aici. Intr-un loc uitat de lume. Intr-un loc ce imi apartine. E taramul calcat doar de "picioarele" mele. Si asa va ramane. Puterile ma lasa. Simt cum alunec in abis. Nu reusesc sa scap. Nu reusesc sa ies. Sunt blocata. Ajutor?!

Ma ajunge din urma. Vrea sa ma doboare. Imi rasufla in ceafa. Respiratia rece ca gheata imi ajunge pana in oase. Imi este frig. Ma uit in spate. Nimic!

Ma impiedic si cad. Dumnezeule, nu! Ma tarasc pe pamantul umed. Dar inaintarea devine imposibila. Ma scufund in noroi. Ma sufoc. Ma inghite. Vreau sa scap! Nu!!

Nu ma aude nimeni. Sunt atat de fraiera. Trebuia sa ii las, sa il las. De ce nu am facut asta? Acum sunt singura. Asa voi fi mereu.

O sa mor. Am murit. Sunt moarta. Adio!

"Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti."
Tudor Arghezi - Morgenstimmung

Un comentariu: