marți, 9 martie 2010

El si Ea.[Poveste de Iarna]


Afara frigul a pus stapanire pe tot.Se putea impregna in oasele tale lasandu-te cu senzatia ca nu va mai iesi de acolo.Fulgi mari de zapada dansau in vantul puternic ce ii purta.Noaptea purta misterul vesnic.Dar ei erau acolo.Se plimbau in dansul fulgilor de nea.Padurea era aproape.Aleea devenea tot mai ingusta.Zapada le ajungea la genunchi.Ea se apleca dupa niste zapada si a facut un bulgare.Il dadu cu toata forta ei in el.Il nimerii in sold.El uimit total de ea ramase cu gura deschisa.Ea ii oferi un zambet nosalant.Se aproprie de el si il saruta pasional.Apoi se departeaza si il loveste iar.El se prinde in joc.Sunt ca doi copii in zapada noptii.Se bulgaresc si isi zambesc cu subinteles.El se aproprie rapid.O prinde de mijloc si o doboara lent.Ea incearca sa scape din stransoarea lui.Nu ii place sa piarda.Reuseste si el cade.Izbucnesc amandoi in hohote de ras.El se preface ca ii cere ajutorul sa se ridice.Ea il crede.Dar el o trage pe el.Acum buzele lor sunt aproape unele de altele..Rasetele se linistesc..Se saruta iar pasional.El o tine strans.Ea ii apasa buzele cu ale ei.Impreuna uita de frig.de zapada.de tot ce e realitate.Acum sunt doar ei.Ei si iubirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu