Considera-te in gara.

Si daca maine as pleca? Oare m-as elibera? Ar insemna un inceput sau un sfarsit? Ma vad venind, ma vad plecand si cu lacrimile curgand.

Am ajuns sa vad, sa cred si sa sper tot ce mi s-a zis. Dar acum? Nu ma vad pe mine. Ma simt straina in propria-mi lume. Pun la indoiala tot ce am. Mie teama doar sa nu iasa nimic din mine ca sa si distrug ceva. E doar mintea mea. Intodeauna a fost. Si totusi.. intuitia care mi-a zis intodeauna adevarul?

Am incredere in mine si in puterile mele. O sa fac ceea ce e bine.. pentru mine, cel putin. Dar oare pentru ceilalti? Pentru ei ce voi face? Am ranit atatea persoane si poate o voi mai face. Nu imi doresc asta si nu mi-am dorit-o niciodata. Si totusi o fac. De ce tindem sa ranim persoanele pe care le iubim? E o porcarie..

Nu m-as intoarce in trecut pentru nimic in lume totusi. Tot ce am facut pana acum m-a adus unde sunt azi.Si azi imi e bine. (Mint. Azi nu. Poate maine.) Oricum, nu merita sa regret. Nu mai pot schimba nimic in trecut. Trebuie sa o fac in viitor.

Vreau lucrurile simple ale vietii.

Ma simt ca in gara. Ca o gara.Trenurile vin si ies. Ma parasesc. Ma asurzesc. Ma asupresc. Ma izbesc. Ma lasa sa plang.


NU ma lasa sa mai plang.. Strange-ma in brate, saruta-ma usor si promite-mi ca totul va fi bine.

Departe de tot.

Distanta ma omoara. Lacrimi imi curg suvoaie. Vreau sa plec, sa fug, sa ajung. Unde? Inapoi. De ce? Sa te vad. Macar atat. Nu ma pot abtine sa nu ma pierd in mintea mea. Aici totul e viu. E ca si cand se intampla acum. Simt atingerea. Vad surasul. Ma pierd in privire. Ascult acordurile inimii. Ma primesti in brate? Te visez cu ochii deschisi. Trupul tau mi se inalta in fata la fel ca o sculptura de Fidias.

Soarele imi strabate pielea, nisipul imi cuprinde picioarele, marea imi inunda simturile. Si tu? Esti aici, acolo, in mintea mea. Te potrivesti decorului Marii Mediterane, te potrivesti inimii mele. Mai lipseste o intoarcere in timp cu 200 de ani in urma. Petale de flori pe verandele caselor. Parfumul puternic de trandafiri si magnolie. Agitatia din piete si aglomeratia de oameni. Ma seduc. Acasa. Aici? Acolo? Acolo pentru ca esti tu.

In tot binele e un rau.

De ce atatea prejudecati care nu isi au locul?De ce nu intelege ca pot vedea situatiile nu numai unilateral, ci din toate perspectivele, doar ca acum oricum nu conteaza toate. Nu acum. Si pana la urma, ideea nu e ca eu sa fiu fericita? Nu vreau sa ajung o birocrata nenorocita. Vreau sa traiesc.

Stiu ca traim intr-o lume in care banii fac legea, dar exista lucruri mai importante. Viitorul meu nu vreau sa se invarte in jurul banilor. Vreau sa am un trai decent, dar sa mor eu daca imi doresc un comfort permanent. Vreau sa trec prin anumite lucruri, ca sa stiu ce sa apreciez pe urma.

Nu suport sa fiu inconjurata de persoane cu care sa simt ca nu am nimic in comun, cu care subiectele de discutie sunt atat de superficiale incat mai bine m-as uita la televizor ca tot ar fi mai profund. Trebuie sa ma simt conectata la lume, pentru a nu ajunge vreo prezenta fantomatica.

Nu intelege. Pur si simplu. Nu ma asculta. Imi monopolizeaza viata. Il inteleg. Imi vrea tot binele. Dar nu toate lucrurile trebuie sa fie controlate. Ma doare sa vad ca cu cat cresc, cu atat strange ma tare din curea, pentru ca ii e frica sa nu scap. E viitorul meu in joc, dar vreau sa imi joc singura cartile. Gandesc la rece, dar nu are incredere in asta. Crede ca ii demonstrez contrariul.

Imi pare rau ca o sa ma razvratesc asa impotriva lui la un moment dat. O sa il fac sa sufere. Dar daca va merita, o voi face, pentru ca pana la urma e viata mea. Nu vreau sa imi bat joc de ea, dar nici nu vreau sa ajung la 40 de ani si sa realizez ca nu sunt fericita. Eu nu regret ceea ce fac, dar regret atunci cand trebuie sa o fac din cauza unei constrangeri.

Viitorul meu, fericirea mea, viata mea.. in principal, eu sunt ceea care trebuie sa se ingrijeasca de ele. Restul.. doar foarte putin.

De ieri si pana azi. (III)

Na, poftim! Iar a plecat. Iar m-a lasat sa indur toata suferinta. Ar trebui sa imi sfasii carnea de pe mine, macar asa nu as mai simti. Si chiar credeam ca o sa ramana? Cum pot fi atat de slaba si de oarba? De ce sunt atat de idioata? De cate ori trebuie sa ma mai ard inainte de a ma vindeca? Chiar vrea sa ma vada moarta? Vrea sa ma vada cum devin o umbra? Cum o sa ma pierd in societatea asta de rahat? Nu mai suport, dar nu pot rezista tentatiei. Sunt o masochista. Si ma urasc pentru asta.
Am nevoie de o tigara. Am fumat-o aseara pe ultima. Ma imbrac cu primele haine pe care le gasesc si cobor la chioscul din colt. Realizez ca ar trebui sa mananc ceva astazi asa ca imi cumpar si alimente. Urc, inchid usa dupa mine si ma apuc sa gatesc. Mi-a fost dor. A trecut atata timp. Privesc pe geam si imi dau seama de fapt ce singura sunt. Il sun pe Calin.
"Heei, Calin."
"Buna, Eva, cum iti merge?"
"Aah.. bine. Ce zici, vi pana la mine, sa luam pranzul?"
"Ce vrei sa zici? Te pomeni ca ai gatit?"
"Da. Vi?"
"Vin sa ma otravesc. Ajung in 15 minute."
"Nenorocitule, hai rapid."
Calin, cel mai bun prieten.. Oare ce m-as face fara el?

No Past. No Future. Just Present.

Nu sunt o persoana a trecutului. Uneori ma gandesc la el si imi dau seama ca am facut multe greseli, dar nu regret nimic. Pentru ce as regreta? Am invatat din greselile mele si continui sa invat. Trecutul e al meu, face parte din mine, ma defineste, dar nu ma conduce. Tot ce am facut pana acum m-au adus unde sunt astazi. Si astazi sunt eu insumi, cu capul pe umeri si cu o capacitate de a diferentia binele de rau. Obisnuiam in schimb sa ma gandesc la viitor, dar mi-am zis: pentru ce sa ma gandesc? Trebuie doar sa las timpul sa decida ce se va intampla cu mine. Vreau doar sa traiesc prezentul. Sa imi traiesc clipele importante. Vreau sa uit de mine si de tot. Sa ma contopesc cu natura si cu dragostea. Sa imi vad visele spulberate sau implinite. Sa sper ca o nebuna, chiar daca o fac in van. Nu cer mult. Vreau o viata simpla si sa am langa mine persoanele la care tin. Dar viata, oricum va fi, vreau sa o traiesc, pentru ca peste ani si ani sa am de ce sa imi aduc aminte si sa nu regret ca am pierdut ceva.

Aerosmith - I don't wanna miss a thing.

De ieri si pana azi. (II)

Tremurand, deschid usa si sfioasa ridic privirea catre fata lui, dar simt cum caldura imi inabusa obrajii, in momentul in care realizez ca sunt numai in lenjerie. Ii pot simtii ochii curgand pe trupul meu. Sunt slabita si glasul imi e stins. Ma simt captiva in propria minte si vreau sa urlu, dar in final reusesc sa scot doua cuvinte.
"De ce?"
"Nu e timp de vorba, Eva."
Respiratia mi se sacadeaza, inima vrea sa imi iasa din cutia toracica, sangele imi pompeaza in vene.
"Nu, Victor, nu!"
Ma impinge in perete si isi dezlantuie pasiunea asupra mea. Incerc sa ma opun din rasputeri, pentru ca asta trebuie sa fac, dar nevoia e uriasa, iar el castigator. Uit de mine, de timp, de dragoste si suferinta. Sunt numai a lui in aceasta clipa, dar vreau sa imi apartin. Incep din nou sa ma zbat, dar mainile sale le frange pe ale mele. Vreau sa tip, dar buzele sale imi acopera gura fortat.

De ieri si pana azi.( I )

De trei ore incerc sa inchid macar un ochi, dar tot ce reusesc sa fac se rezuma la holbatul tavanului gol printr-un maldar de ganduri murdare, pline de sila si dor. Un miros greu de parfum ieftin barbatesc si tigari imi inunda simturile olfactive. Nu pot sa nu ma gandesc la posesorul parfumului si inimii mele. Dar pe cat de mult il iubesc, pe atat de mult il urasc.
As do... Nu! Nu am sa ii permit inimii sa ma conduca. Sunt dezgustata de ceea ce simt pentru el, de mine, de tot ce mi-a facut. Trupul imi este spasmodic de atata durere. Ma chircesc cu speranta ca asta va opri tortura.
Gandurile ma coplesesc. Imaginile trecutului mi se proiecteaza haotic in cap. Incerc sa imi gasesc ultimul dram de forta pentru a ma ridica din pat. Ma indrept clatindandu-ma catre balcon, dar involuntar ma intorc catre scaunul unde imi sunt asezati blugii. Caut stingher pachetul vechi de tigari si ma stramb cand imi dau seama ca ultima tigara pe care o mai am este rupta. Asta imi trezeste alte amintiri, impreuna cu reamintirea motivului dependentei mele de tutun.
Dezamagita de mine insumi, ies in negura noptii. Incerc sa imi savurez momentul, dar sunt intrerupta nesimit de trei masini care claxoneaza intens. Este aproape trei noaptea! Sunt nebuni?!. Inchid ochii si incerc sa uit de mine, de locul unde ma aflu. Curand, se aud batai in usa...

A tear for a coin.

Heei, iata-ma din nou in fata acestei pagini incercand sa scriu ce simt acum, dar pur si simplu nu pot gasi inceputul povesti. Stiu ca ma doare. Asta sigur stiu. Dar ce ma doare? Nu am nici cea mai vaga idee. Ma simt prinsa ca intr-o capcana. Incerc sa zambesc, iar colturile gurii se intorc automat in directia opusa..
Nu stiu exact de unde aceasta stare. Chiar mi-s dori sa imi dau seama. Oare as reusi sa indrept ceva? Nu ma simt deloc bine in pielea mea. E ca si cand mi-as dori sa fug de trecut, dar nu sunt indeajuns de rapida.
Ori de cate ori dau tot ce am mai bun din mine, ajunge sa fie mai prost. Cum este posibil? Adica ma simt ca si cand ii dezamagesc pe toti cei ce cred in mine. Inclusiv pe mine. Poate asta e problema?!
Imi trec zeci de adjective in momentul acesta prin cap cu care m-as descrie si sunt putine pozitive. Imi suna a criza existentiala. Urat, nu?
In mod normal nu m-as indoi de mine. Sunt constienta de ce sunt in stare sa fac. Sunt constienta de cate altele sunt in stare, dar s-au intamplat atat de multe in ultima vreme.. incat nu mai am forta sa lupt. Ceva lipseste. Dar, desigur, nici de asta nu am habar.
Cum se face ca sunt in stare sa imi sfatuiesc prietenii destul de intelept, dar cand vine vorba de mine parca nu mai sunt in stare de nimic?
God, sometimes I just wish to be somewhere far, far away from all this crazy shits. Undeva unde sa fiu eu, plaja si marea. Nimic altceva.

Defapt, poate si un mic pestisor auriu?

Don't try to stop me now. I could fall.

I'm feeling like I'm somewhere above the clouds and nothing can't touch me. I'm indestructible.
Dar asta e doar un sentiment de siguranta pe care viata mi-l ofera in acest moment. Nu pot nega faptul ca este extraordinar. Mi-a lipsit sa visez cu ochii deschisi si sa am un zambet aiurit pe fata tot timpul. Dar de ce fac asta? Nu e doar o amagire? Adica sunt fericita. Dumnezeule! Mult prea fericita. Si nu exista decat o singura persoana care ar putea sa imi ia asta. Dar spre multumirea mea, ma indoiesc ca o va face. Cel putin nu foarte curand.
"Lost in space" cred ca e expresia potrivita. :)
Ok. E clar. Am doua probleme mari si late. Una: cred ca la origini sunt o romantica incurabila. Cea ce e dragut, dar poate putin patetic pentru lumea de azi. Si doi: privesc prea mult in viitor. Uneori chiar am senzatia ca visez prea mult la viitor. Adica ar trebui sa nu imi pese atat de mult. Dar cum pot sa schimb ceva ce imi sta in fire? Sau cum pot sa schimb ceva ce imi sta in fire daca nu imi doresc indeajuns de mult? Poate asta e de fapt intrebarea.
Sincer, nici macar nu stiu ce e in capul meu. E perioada aia in care sunt confuza si aberez. Tin sa mentionez ca trec periodic prin ea. De unde mai apare un semn de intrebare. Ciudat cum un set de intrebari conduce la un alt set de intrebari.
Bine. Am deraiat de la subiect, dar nu imi mai aduc aminte ce vroiam sa spun. Acum un sfert de ora ma simteam altfel. Gresit! Nu am uitat, dar ceea ce as redacta acum nu ar mai avea aceasi intensitate. In fine. Ideea era ca sunt fericita si iubesc. Si nu vreau ca asta sa se mai termine. Vreodata.



Ce vise de fetita ..

Asta da!

Marti, 21 decembrie 2010
Pe la pranz ma suna C. care ma invita in oras cu fosta profa de desen. Nu prea stiam exact ce sa fac. Vroiam mult sa merg, dar aveam si alte lucruri de facut. In final am anulat orice altceva si m-am dus. Am ajuns la locul de intalnire cu 10 minute intarziere. Tipic! Ne-am salutat, ne-am pupat si ne-am indreptat catre cel mai apropiat taxi, care ne-a dus la pana la ceainarie. Eu, in tot acest timp, am schimbat cateva vorbe cu C. Era super incantata. Avea sa fie si mai si.
Ne-am instalat frumos pe jos. Am putut admira gusturile profei legate de imbracaminte si accesorii. Intodeauna i-am admirat stilul diferit de a se imbraca. Dar ce pot sa spun, e o femeie incredibila, tanara, frumoasa si cu un zambet de milioane. Si de ce spun incredibila? Pentru ca ceea ce spune, ceea ce gandeste, si in ceea ce crede este absolut extraordinar.
Timp de 3 ore am ascultat-o plina de interes. Cu cat vorbea mai mult cu atat eu ramaneam mai uimita. Nu stiu cum as putea sa va explic tot ce spunea, dar un lucru e cert. Lupta ca lumea sa nu mai fie un loc superficial si ca oamenii sa se implice mai mult in cea ce fac, nu doar sa arate ca se implica ( prin semnarea unor hartii spre exemplu, care nu rezolva nimic).
Pot sa spun ca dupa tot ce am auzit, am plecat de acolo cu ganduri noi si determinata sa fac si eu ceva pentru ca asa cum se spune.. Schimbarea incepe cu tine!

In mintea lui.

Sambata seara, ora 11.59.
Orlogiul incepe sa bata. Vantul adie usor prin draperiile geamului deschis. De doua ore ma zvarcolesc incontinuu. Nu pot sa adorm.
Sangele-mi pompeaza in vene. Trupul mi se cutremura. Gura imi saliveaza. Creierul imi e inghetat. E ca si cand trebuie sa ma droghez. Trebuie sa ma droghez cu ea. Pentru ca de cand am intalnit-o, ea a devenit viciul meu, drogul meu. Sunt ca un diabetic fara insulina. Ma uit in jur, o vad pe ea. Inchid ochii, o vad pe ea. Oriunde m-as duce, orice as face, imaginea ei ma urmareste. Nu imi pot explica de ce sunt atat de indragostit de ea.
Ador sa ma scufund in parul ei ca valurile unei nopti de vara pana-n rasarit. Sa ii alint buzele voluptoase si trupu-i fierbinte, alb ca laptele.
Oare asta e dragostea? Drogul suprem? Te afunda intr-o stare euforica din care nu ai scapare. Treaz sa fi, iar dorinta te arde pe interior. Drogat sa fi si iti mai doresti.
Insa inainte de asta, nu aveam nimic. Nu vroiam decat sa mor, sa dispar intr-o rapa adanca. Dar a aparut ea si mi-a "luminat" calea. Dar nu era lumina zilei. Era o lumina launtrica, a propriei sale vieti. M-a orbit.
As face orice pentru ea. As ucide. M-as sinucide. Nu ar conta atata timp cat o stiu a mea. Sunt dependent. O iubesc, o doresc. O privire a ochilor ei negri, adanci, in care te pierzi, imi induc transa dorita.
Suna telefonul.
Duminica, miezul noptii. 00.01.
Ea m-a sunat. Era speriata. Plangea. Nu mi-a spus ce are, doar ca ma iubeste, inainte sa imi inchida telefonul in nas. Acum eu sunt speriat. Inima imi sparge pieptul.
Fug. Fug la ea.
Duminica noapte. 1.00.
Ajung. Bat la usa. Nu raspunde nimeni. Nelinistea ma omoara. Tremur. Incerc usa. E deschisa. Intru. O strig si nu raspunde. Linistea ma sfasie. Lumina de la baie palpaie. Sange se prelinge pe usa intre-deschisa.
Visez? Ma apropii si raman blocat cu ochii atintiti asupra cadavrului gol din cada. Imposibil! Moarta? Nu.. Ma holbez fara puterea de a crede. O ating si e inca fierbinte. Nu s-a intamplat demult. Daca ajungeam mai devreme... O, iubita mea! Sunt incitat de goliciunea trupui ei, dar nu pot sa o am. Am pierdut-o. Ochii ei privesc rugator spre mine. Ii mangai obrazul si imi trec degetele peste sanii ei. Imi revin in cap scenele noastre de dragoste. Cateva lacrimi mi se rostogolesc pe obraz. Ii sarut buzele si ii inchid ochii.
Toate gandurile imi fug intr-o directie. Ma trec fiorii cand imi dau seama ce-am sa fac.
Observ cutitul de pe gresie. Ii studiez lama plina de sange inchegat. E cutitul care mi-a luat "viata". E cutitul care mi-a luat viata.
Imi strapunge carnea cu usurinta. E atat de rece. Simt cum imi pierd puterile. Scap cutitul. Cu un ultim efort ii iau mana intr-a mea si ii spun: Adio!
Viata mi se scurge din corp. Ochii mi se incetoseaza. Imi este atat de somn. Noapte buna, Eva! Noapte buna! Te iubesc!

You could kill me, if you want..

Nu ma atinge! Sa nu te prind. Te urasc din toata fiinta mea. Nu poti sa ma faci sa ma intorc inapoi. Pur si simplu nu poti! Ai distrus totul, totul. Chiar si ultima farama de respect. Ai lasat un gol in urma ta, mi-ai luat tot ce aveam mai bun. Au ramas doar durerea, tristetea si ura. Ai aruncat o umbra asupra sufletului meu. Mi-ai deschis toate usile inimii si le-ai lasat asa, ca oricine sa caute aiurea, ca oricine sa ma rupa, sa ma nimiceasca. Candva spuneai ca iti pasa. Asa te pricepi tu sa iti arati sentimentele? Ce ai spune daca data viitoare m-ai lasa in pace? Dar stai, mai bine pentru totdeauna.

Acum te scuzi? Iti pare rau? Vrei sa iti iert greselile? Spui ca ma iubesti? Tu chiar crezi ca eu mai cred asa ceva? Nu mai inghit nimic din ce spui tu. Mi-ai intors stomacul pe dos. Dar genunchii mei inca tremura.. Inca ma balbai.. Inca ma pierd. Inca ai acel efect de drog asupra mea. Sper ca esti fericit.

Ah, de ce nu pleci? De ce nu ma lasi? De ce ma iei in brate? Vreau sa scap de tine si nu pot. Nu ma lasi. O sa devin iar vulnerabila. O sa ma ranesti inca odata. Nu o sa mai rezist, inima mea nu o sa mai reziste. Adori sa ma vezi asa. Stiu asta. O vad in ochii tai.

Saruta-ma si taci!

''Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.'' Mihai Eminescu - Ce e amorul?

Fug. Fug in neant. Picioarele mi se misca greoi. Incotro? Catre cine? De ce? Incep sa gafai. Nu mai rezist, dar trebuie. Altfel imi gasesc sfarsitul aici. Intr-un loc uitat de lume. Intr-un loc ce imi apartine. E taramul calcat doar de "picioarele" mele. Si asa va ramane. Puterile ma lasa. Simt cum alunec in abis. Nu reusesc sa scap. Nu reusesc sa ies. Sunt blocata. Ajutor?!

Ma ajunge din urma. Vrea sa ma doboare. Imi rasufla in ceafa. Respiratia rece ca gheata imi ajunge pana in oase. Imi este frig. Ma uit in spate. Nimic!

Ma impiedic si cad. Dumnezeule, nu! Ma tarasc pe pamantul umed. Dar inaintarea devine imposibila. Ma scufund in noroi. Ma sufoc. Ma inghite. Vreau sa scap! Nu!!

Nu ma aude nimeni. Sunt atat de fraiera. Trebuia sa ii las, sa il las. De ce nu am facut asta? Acum sunt singura. Asa voi fi mereu.

O sa mor. Am murit. Sunt moarta. Adio!

"Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti."
Tudor Arghezi - Morgenstimmung

Chiar si prietenii pleaca.

Draga V,

Cand o prietenie se rupe, o parte din tine se rupe cu ea. Te simti letargic, nostalgic si fara un sens anume.
Stand si gandindu-ma la ce mi s-a intamplat cred ca pur si simplu nu a fost sa fie. Dar chiar am crezut ca suntem prieteni sti, ca deh, atata timp in care eu te-am ajutat, sau incercam si atata timp in care tu imi ascultai of-urile si aberatiile. Cum sa pui punct fara macar o explicatie? Omule! Si tu esti de vina! 'Oi fi si eu da pentru ce sa faci asa? Chiar nu ai auzit de discutii? Adica eu stiu.. am aflat de mult partea asta, dar nu m-am gandit ca o sa ai de gand sa o aplici la mine.
Adevarul e ca imi e dor de amicul din tine si ma intristez cand ma gandesc ca ai ales sa dispari asa. Mai cunosc cazuri si la alte persoane, dar altii s-au descurcat mult mai bine sa isi acopere urmele.
As fi preferat sa imi raspunzi la telefon si sa imi spui:
"Tu! Eu nu mai vreau sa vorbesc cu tine si sa te vad niciodata. Adio!"
Crede-ma ca apreciam mai tare decat lasitatea de a disparea pur si simplu fara vreun cuvant.Chiar nu inteleg ce te-a facut. Am o idee, dar doamne iarta-ma era o joaca. Parca tu erai genul care stia de gluma?!
Ma tot rog sa imi treaca socul, pentru ca e un soc intr-un fel sau altul. Dar pe bune.. chiar asa?Nu credeai ca o sa aflu intr-o buna zi? Fi serios. Data viitoare sterge din lista ta si prietenii prietenului pe care il ejectezi.

Cu sinceritate si amar,
Diana.

P.S: Sa ai o viata minunata si ai grija de tine si pe cine mai pui ochii ca ti-ar fi greu sa te lupti inca odata.

Vai!

O, Doamne! Ce ma fac? Nu stiu cum o sa reusesc vreodata sa imi tin gura si nerabdarea in frau. Si dupa ce ca nu pot, incep sa ma agit ca o zapacita degeaba fara un sens anume si nu stiu ce sa fac in continuare. Banuiesc ca trebuie sa imi ling "ranile" ca altceva nu imi vine in minte.
Stau aiurea si privesc in gol. Cum tot ajung in situatii de genu? De ce viata mea pare sa fie o insiruire de intamplari hilare sau chiar penibile la care ori de cate ori ma gandesc imi vine sa intru in pamant la 5 metri adancime? Cand o sa am intelepciunea necesara de a nu mai pica in astfel de lucruri si sa ma mentin la linia de plutire.
Chiar ma simteam excelent acum ceva timp. Mai mult decat execelent: Genial! Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit desigur ca si starea asta s-a terminat. Ok, acum au intervenit mai multe motive, unele chiar de ordine "interioara" din punct de vedere fizic (care intodeauna m-a afecteaza groaznic) si altele de ordine sufleteasca. Asta e diferita pentru ca sunt pentru prima data in fata unei probleme ca aceasta si inca nu am gasit calea spre rezolvare. Timpul suna bine, dar nu indeajuns de bine asa ca trebuie sa imi lucrez putin mintea pentru ca nu sunt numai eu implicata.
Si pe langa asta, eu chiar mi-as dori, dar nu pot decide de una singura. E vorba de doua persoane..una sunt eu si cealalta e el.

"Tu nu intelegi ca vreau?"
"Dar nu ajunge sa vrei. Trebuie sa si faci?"
"Si cum intentionezi sa fac asta?"
"Tu trebuie sa sti. Tu esti responsabila cu asta."
"Multumesc. Imi esti de mare ajutor."
"Nu am cu ce sa te ajut. Exista lucruri de care tu trebuie sa iti dai seama si sa le pui in practica."
"Dar nu as vrea sa fie asa. Am nevoie de ajutor."
"Ajutor?! Pe lumea asta esti tu cu tine si desigur cu mine pentru ca eu sunt tu si tu esti eu. Adevarul este ca tu ne strici toate socotelile in legatura cu viata noastra."
"Dar tocmai ai spus..."
"Stiu ce am spus. Dar tu esti de vina!"
"Ti mortis sa ma invinovatesti si bulversezi total?"
"Da!"
"Te urasc!"
"E imposibil."
"Ba nu. Te urasc chiar daca asta inseamna sa ma urasc pe mine insumi. Nu putem trai una cu cealalta"
"Imi lasi o singura alternativa."
"A, da?Nu ai fi in stare."
"Crezi? Urmareste-ma.."
Lama ascutita straluceste in lumina lunii. Un ranjet malefic i se intinde pe fata.
"Nu!"
Mana ii tremura..
"Ba da! Daca nu putem trai, atunci vom muri."
"Esti nebuna."
"Stiu."
Ii strapunge carnea incet si sigur. O durere le sfasie sufletul. Se aude osul sub actiunea cutitului.
"Adio."
"Esti o nebuna."
"Nu e nimic nou in asta." se aude ca un suierat stins..

Unele lucruri nu se schimba.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Oricat vrei, oricat incerci raman la fel: ca soarele care rasare in fiecare dimineata sau faptul ca iubirea ne raneste pe toti sau motivul pentru care s-a legat o prietenie. Am trecut prin atatea rafale de vant, furtuni si tsunamiuri ca acum totul sa fie linistit.. Iar tot ce a stricat natura sa se repare cu ajutorul timpului si intelegerii. Dar se repara intr-o parte ca natura sa strice in alta. E un ciclu necontenit al vietii mele si probabil al multor altii.
As vrea ca macar odata sa nu mai am parte de "dezastre naturale"! Pentru ca nu cer prea mult, zic eu. M-am saturat pana peste cap de conflicte aplanate doar de forma ca prin spate sa se intample tot felul de lucruri bizare. Si eu fac parte din categoria asta desi sunt contienta cat de idioata trebuie sa fiu. Dar sunt atat de obosita sa o fac pe tipa care incearca sa fie totul bine incat mi s-a acrit si nu imi mai pasa prea mult de cea ce fac. Probabil ca o sa imi treaca "oboseala" asta, dar atunci nu cred ca va mai conta cu adevarat, asa ca lucrurile vor ramane la fel.

I really miss her.

Imi e dor de ea, de replicile ei absurde, de modul cum ma enerva, de incercarile mele sa aflu ce are, de o discutie inteligenta, de idei nebune, de cum ma amuza prosteste, de felul ei neconvectional de a fi.
Am visat ca o strang in brate si nu ii mai dau drumu sa plece. Modul cum am simtit-o la piept m-a inmuiat toata. Cand am privit-o parea atat de schimbata. Avea ceva...ceva ca o stralucire interioara ciudata. A avut-o intodeauna, dar acum era diferita. imi povestea cea ce eu deja vedeam, dar cu motivele pentru care s-a intamplat. Era mai deschisa si zambea continuu.
Acum nu ma pot intreba decat daca ar putea fi adevarata povestea. Daca s-ar adeveri as fi foarte fericita pentru ea.
Ahh..abia astept sa o revad dupa atata timp. Nici macar nu stiu cum ii e acolo. Si e enervant!

Din nou acasa. Simt mirosul placut al verii cum se risipeste treptat printre norii care devin tot mai plumburii. Trec rafale de vant necontenite prin parul meu. Mai sunt 3 saptamani si incerc sa ma agat cu disperare de timpul disponibil. Inchid ochii si revad toate momentele frumoase ale verii. Cum am cunoscut o multime de lume de la care am invatat cate ceva despre ce ar trebui si nu sa fac. Cum am castigat incredere in mine printr-un simplu sarut al baiatului perfect. Acum sunt stapana pe mine si pe fortele mele. Sunt constienta ca daca imi doresc ceva pot avea acel lucru daca lupt indeajuns de mult si de bine. Nu sunt usor de intimidat tocmai pentru ca stiu exact cine sunt si de ce sunt capabila. Am obosit sa mai fiu la cheremul persoanelor care nu merita. Am obosit sa fac lucrurile doar ca altora sa le fie bine. Am reusit sa imi infrunt temerile si sa imi scot prostiile din cap. Nu mai sunt diplomata pentru orice. doar pentru cea ce conteaza. Cand vorbesc direct e mai usor sa ma exprim decat daca vorbesc pe sleau. Si cand ma gandesc tipul ala a facut majoritatea lucrurilor astea din capul meu. El a determinat reactiile acestea in creierul si inima mea. Si ii multumesc pentru asta. Din pacate nu stiu daca voi reusi sa ii spun vreodata. A meritat orice greseala facuta pentru castigul experientei. Au meritat toate lucrurile pe care le-am facut ca sa ajung unde sunt astazi. M-am maturizat. Si pe langa asta. chiar m-am distrat in vacanta. Era de asteptat pentru ca mi-am propus sa fie cea mai reusita vacanta de pana acum. A fost extraordinar de interesanta.

Dl. Nimeni!

De curand am fost intrebata cine mai e prietenul meu, iar raspunsul meu la intrebare a fost dl Nimeni. Cine e dl Nimeni? Pai e un tip interesant. A fost "prietenul" multora. E inteligent si arogant. Iti alimenteaza iluzia ca iti este bine cu el cand defapt totul e mai perfect fara. Dar si tu il accepti in prima faza pentru ca vezi ca alaturi de el esti libera din toate punctele de vedere. Si cand te astepti cel mai putin, te face sa suferi. Observi ca tot ce ai crezut dispare miraculos si mai sa ai o depresie.. Trec cateva zile si incepi iar sa crezi in el. Sa il ierti si sa ii dai dreptate din nou. E un ciclu care se repeta pana cand gasesti o persoana in carne si oase care sa ii ia locul. Dar si aceea te face sa suferi(chiar mai rau) si ea nu se mai intoarce. Astfel Nimeni devine mai malefic. Se reintoarce si iti repeta toate acele lucruri cum ca e cel mai bine asa pana cand tu chiar crezi. Incepi sa te simti bine din nou si atunci te doboara, sa suferi iar. Acesta e stilul lui. Vrea sa suferi sau sa te aduca cu picioarele pe pamant. Sa iti arate cat e el de tare. Se cam pricepe...

La Multi Ani?!.

Astazi e ziua mea.si cu toate astea parca nu ma simt chiar asa.Mi se pare o zi obisnuita.Doar ca mama mi-a facut un tort delicios si multa lume imi zice "La Multi Ani!".
Ce e drept.e frumos sa fi in centrul atentiei.Dar e multa zarva.
Sincer.nici nu prea mi-am dorit sa fie ziua mea.Asta inseamna ca s-a mai dus un an.Am mai crescut un pic.
Stiu ca atunci cand eram mica vroiam sa fiu mare.iar tata imi zicea:'Bucura-te cat esti micuta ca dupa aceea iti va parea rau."Acum ii dau mare dreptate.Asa cum ii dau de fiecare data in final.Astazi eu am facut 15 ani si cu toate astea visez sa am 5 ani din nou.Atunci cand viata era simpla si usoara.Cand singurul lucru pe care trebuia sa il fac era sa ma joc toata ziua si sa nu uit sa mananc.Acum lucrurile sunt complicate ca de obicei si sunt la varsta adolescentei.Cand aici e apogeul tuturor lucrurilor.Daca te simti trist o simiti de o suta de ori mai intens.Daca te simti fericit crezi ca ai parte de toata fericirea din lume.Daca iubesti simti ca toata lumea e a ta.Sunt lucruri intense.acum.Si e greu uneori.chiar foarte.Cel putin in lumea fetelor adolescente.Dar invatam sa traim si cu asta.Pana la urma trebuie sa fim adaptabili.Doar omul inteligent se deosebeste prin cum se poate adapta oricarei situatii.

Things about life.

Viata avem toti.Ne-a fost data sa o pretuim chiar si atunci cand ea nu o face.Noi suntem stapani pe vietile noastre si cu toate astea nu suntem.Ghandi a spus odata ca orice faci in viata e nesimnificativ.Dar este foarte important sa o faci pentru ca nimeni alcineva nu o va face in locul tau.Trebuie sa luptam sa fim stapanii absoluti ai vietii noastre.Trebuie sa ne asumam un risc.un risc meritat pentru o viata buna.Noi trebuie sa facem asta pentru ca celorlalti nu le pasa.Avem vietile noastre si cu toate astea nici noua nu ne prea pasa de vietile altora.Traim intr-o bula de aer si speram la ce e mai bun chiar si atunci cand noi oferim contrariul.In fiecare zi diferite persoane intra si ies din viata noastra exact ca o adiere a vantului de vara.Dar atunci cand ea intra adanc.tu ajungi intr-un moment in care persoana ta e in contradictoriu.O parte spune:Nu esti nici pe departe pregatit de cea ce urmeaza.Iar cealalta spune:Dar convinge-o sa fie a ta pentru totdeauna.Ne temem atunci cand cineva vrea sa ne cunoasca cu adevarat.Ne temem ca poate nu ii va placea de noi.ca poate se va speria.ca poate va rade de noi.Dar cu toate astea ii permitem accesul.Ne asumam riscul de a fi raniti pentru ca speram ca va fi totusi bine.Dar poate totul e vorba despre asumarea unor noi riscuri.Toata viata se bazeaza pe a-ti asuma sau nu riscuri.Viata e o improbabilitate probabila.

Getting a new life.

M-am decis sa fac niste schimbari in viata mea.niste schimbari in bine.
O comparatie putin ciudata dar buna e cu o casa in renovare.lucrurile rele si nefolositoare le arunci.lucrurile rele dar care ti-ar trebui le repari.lucrurile bune le pastrezi.si daca iti mai trebuie si alceva iti iei.Exact asta se intampla si cu mine.Sau asta imi doresc sa se intample.
Incerc sa imi fac viata asa cum mi-o doresc desi parca e putin ciudat pentru mine pentru ca in general ce trebuie refacut se reduce la relatiile cu oameni.si eu defel am fost incojurata de lume.Dar acum incerc sa pastrez doar relatiile bune nu si cele superficiale.Si am ajuns sa constat ca am ramas cam singura.Dar e ok.nu ma deranjeaza.Odata cu liceul va fi la fel ca inainte.Asta daca nu voi da peste idioti sau idioate.:)).Observ ca viata e frumoasa si asa.La inceput m-am temut dar acum realizez ca e cea mai buna decizie.Merita!.Ce rost are sa pastrezi ceva ce iti e ca un junghi in coaste?.Nu imi plac durerile.In orice caz viata e frumoasa si lucrurile nu sunt asa cum par a fi.O ocazie buna de a discuta despre aparente.Dar asta e o alta poveste...

Ce se tot intampla cu mine?De ce ma schimb.sau de ce m-am schimbat?Nu mai sunt multumita de mine.Aveam niste idei cum ca s-au pierdut valorile importante ale omenirii.dar in ultima vreme cred ca si eu mi-am schimbat valorile.Am ajuns sa nu ma mai intereseze daca ranesc pe cineva.Regret.dar nu imi pasa.Am ajuns sa imi schimb vechii prieteni cu unii noi.bine..ca si cei noi sunt vechi.doar ca nu imi petreceam asa mult timp cu ei.Cei vechi..mi se par dispensabili.

Intr-un fel.stiu de ce sunt in starea asta.dar cui i-as putea spune?Chiar si persoanei care m-ar intelege ar trage concluzii gresite.Oricum se intampla asta.Imi ajung atatea pareri proaste si gresite despre mine.Dar daca m-ar intelege cu adevarat.daca mi-ar cunoaste gandurile ar putea spune doua lucruri despre mine.ori ca inteleg ce e cu mine.ori ca sunt nebuna de legat.Eu cred ca e cate un pic din amandoua.Dar nu stiu daca imi pot ramane de cele doua tabere.E ca pe un drum.mergi pe partea dreapta.esti in siguranta.mergi pe partea stanga.la fel.dar daca o iei prin mijloc ajungi sa fi strivit de masini.Deci exista oare cale de mijloc?.Nu stiu.dar sper sa aflu candva.

Cu toate astea m-am saturat de situatia asta.Mai ales ca nu m-ai am cui sa ii spun.doar e vorba de mine.fata care nu isi poate tine gandurile doar pentru ea.Ei bine se pare totusi ca da.poate.dar se chinuie.ii e frica de ce vor zice despre ea.ii e frica de ce vor gandi.Si nu pot trece peste.

Am nevoie de prezenta ei.de ea.dar in final cred ca parerile celorlalti au ajuns-o.Adica..asta cred ca s-a intamplat.dar nu stiu in mod cert.Stiu ca e o prostie sa presupun.Dar ce pot face alceva?

As vrea sa fie langa mine.Sa mai vorbim asa cum faceam odata.As fi vrut sa ii pot spune asta in fata.Doar ca asa cum zicea..nu ma pot exprima.Nu pot exprima asta!Mie dor de vremurile frumoase.Tot timpul cand ma gandesc un suras imi cuprinde fata.dar se pierde atunci cand imi aduc aminte ca odata cu trecerea timpului ma voi bucura tot mai putin de ea.Asa ca incerc sa subliniez in mintea mea fiecare secunda alaturi de ea.

Poate nu e normal.dar pentru a mia oara.Ma face fericita.dar cui ii pasa?.Mi-am facut o promisiune acum cativa ani ca nu voi cere dragoste.Dar acum ma aflu in situatia in care vreau iubire si nu o am.Un impuls malefic ma impinge sa imi calc pe principii si sa implor dragostea.Dar totusi nu pot.

Nu stiu ce o sa ma fac.Dar macar din toamna o sa o pot lua de la inceput.aproximativ.Oare voi reusi sa am un inceput asa cum vreau eu?.Voi vedea.

Nu stiu cum au sunat toate astea.Sincer nici nu vreau sa stiu.

Imi pare rau C.imi pare rau daca am intrecut masura.imi pare rau daca te-am ranit sau daca te-am facut sa te indoiesti de tine.stiu ca vei citi astea.Acum sti la ce ma gandesc obsesiv.Poate stiind ca ai citit voi fi in stare sa deschid subiectul fata de tine.In ciuda a cea ce am zis.sunt totusi o persoana foarte curioasa.o sa vrea sa stiu ce ai de zis in privinta asta.

El si Ea.[Dimineata.]

Zori diminetii calde patrundeau printre draperiile camerei ei.Se revarsau asupra trupurilor incinse de dragostea dintre ei.Se dezmierdau reciproc printre asternuturile moi.Stateau intr-o imbratisare dragastoasa.el acoperindu-i sanii cu bratul.iar ea mangaindu-i fata.Privirea dintre ei doi era plina de extaz.Fata ei era un zambet larg de fericire.Cu gratia unei lebede s-a ridicat de langa el.Se indreapta catre baie incheindu-si sutienul.Era fantastica.Lui i se parea fantastica.Lasase usa intredeschisa nestiind ce o asteapta daca face asta.Cu rujul in mana.il privi indirect prin oglinda si ii zambi apoi incepu incet sa se machieze.Senzualitatea ei era desavarsita.El simtea cum imaginea ii provoca.ii agita sentimentele.Rapid s-a ridicat si el indreptandu-se catre baie.O cuprinse cu bratele intr-o stransoare puternica si ii saruta gatul pasional.Ea scapase rujul din mana si condusa de o fierbanteala ii raspunse la sarut.Nu s-au oprit pana cand pasiunea dintre ei i-au adus pe culmile fericirii..

Scrisoare pentru prietenie.

Draga S.

A trecut atata timp iar noi inca suntem aici.Aici ca cele mai bune prietene.Am trecut cu bune cu rele peste tot ce ne-a lovit.Am reusit sa mentinem o legatura ce s-ar fi putut destrama de atatea ori.Cred ca..oricat as incerca sa fiu suparata pe tine tot nu voi putea fi prea mult timp.Ai fost.esti si poate vei mai fi o buna prietena.
Am invatat ca impreuna e mai usor.E mai bine.Am facut atatea greseli care te-au ranit.unele poate profund.Stiu asta.Intodeauna am stiut.Chiar si atunci cand nu aratai asta.Dar eu nu pot promite ca eu nu voi mai face greseli.Pentru ca la randul tau si tu ai facut greselile tale.Dar e in firea omenrii sa greseasca.
Ne-am impartasit secrete una alteia.am ras impreuna.ne-am jucat.am facut tampenii.ne-am certat.ne-am impacat.ne-am alinat durerile sufletesti.Toate acestea s-au strans in amintiri.amintirile copilariei si prieteniei noastre.
Viata ne va separa drumurile.Ne va da cate unu pentru fiecare.Dar la un moment dat noi ne vom intalni si vom putea depana amintiri.vi si colorate asa ca personalitatile noastre:)).

O sa imi fie dor de tine.

D.

Vesnic pentru ce?

Daca ai putea trai vesnic.pentru ce ai trai?.pentru ce as trai?.pentru ce am trai?.pentru ceva ce merita cu adevarat?.pentru dragoste?.pentru o persoana?.pentru ceva poate neinsemnat pentru ceilalti.dar totul pentru tine?.am avea atata timp incat am putea face tot ce am visat vreodata sa facem.am putea invata o tona de lucruri despre viata.despre tot.am putea vizita lumea in toata complexitatea ei.dar fara un tel.fara un tel ce facem?.deci avem nevoie de ceva ca sa traim.dar pentru ce?.

Eu as trai pentru cea ce iubesc.cea ce imi doresc.pentru cei ce inseamna totul pentru mine.pentru fericire.
As trai ca si cand ar fi ultima mea zi din viata chiar daca as trai vesnic.

Tu pentru ce ai trai?

Soarele rasare.se reflecta in oglinda.

Soarele rasare.se reflecta in oglinda.in oglinda sufletului meu.ma orbeste.dar ma face sa ma simt bine.ma umple de fericire.ma simt implinita.imi simt trupul tot mai usor.atat de usor..simt cum ma fac una cu cerul.cum devin o parte din el.un nor dezinvolt.alb si placut.ma simt ca intr-o poveste.da stiu..ca in povestea micii sirene.care in ultima ei noapte pe pamant trebuia sa o omoare pe cea ce i-a furat iubitul.dar cuprinsa de dragostea ce i-o purta lui.scapa cutitul din mana si admira frumusetea lui de zeu.dar noaptea trecea si razele soarelui erau din ce in ce mai puternice pana cand ea a devenit spuma marii pe care o iubea inainte sa isi cunoasca printul.
Am devenit acel nor zburdalnic ce se inalta tot mai sus.Vreau sa calatoresc spre cea ce m-ar fi pastrat om in continuare.vantul ma conduce in locuri nestiute.nemaivazute.asta ma face sa ma simt atat de emotionata incat lacrimi cad usor pe pamantul uscat de dragoste.cred ca mi-e dor sa am din nou acele sentimente de dragoste incat nu mai vreau sa fiu un nor.vreau sa fiu din nou un om.vreau sa stiu ca il mai pot atinge vreodata..nu vreau sa raman aici.singura in inaltul cerului.dar..ceva ma opreste.nu mai pot fi om din nou..am ramas cu atat de putin..acum sunt libera.ca pasarea cerului.dar niciodata...ce se va intampla.oare?

Ghem de ate...

Am ajuns intr-un amestec de sentimente si emotii.pe unele le stiu.le pot descrie..sunt vechi..altele.sunt noi.nedefinite inca..sunt ca un ghem de ate si nu le poti gasi capatul..intamplarile din ultima vreme m-a facut sa ma gandesc serios la anumite lucruri si ce as vrea sa fac in continuare..stiu doar ca mi-ar place sa se intample multe lucruri..dar oare sunt fara sens?.defapt..nimic nu e fara sens.totul ajuta intr-un fel sau altul..cu experienta de viata daca nu mai mult..Sunt putin confuza..bine poate ceva mai mult..dar nu stiu..toate gandurile astea le am atunci cand chiar nu am ce face..pentru ca sunt destul de ocupata cu scoala la momentul asta..sunt curioasa ce o sa se intample in continuare..viata curge iar eu nu am de gand sa o mai analizez prea mult...pentru ca nu imi va face bine..so i'm living my life the way it is.

S-ar putea ca sentimentele mele sa nu fie cele pe care le cred.dar voi afla.

Lucrurile bune vin in portii mici.

Mai de mult am auzit o vorba cum ca prieteniile intre un baiat si o fata sunt destul de rare pentru ca la un moment dat cu siguranta unu dintre ei va vrea mai mult.Cand am auzit mi s-a parut cea mai mare prostie.Da cred ca pana la urma cam asa e...
Mie frica ca odata impreuna.atunci cand ne vom desparti prietenia nu va mai fi la fel.Doar ca eu am toata increderea..Si dorinta a devenit cam puternica.Cum si de ce?Nu stiu.da am observat ca atunci cand imi povesteste de ea ma gandesc cum poate aia sa dea cu piciorul la un baiat ca el.Si uite cum am inceput sa visez la el..E unu dintre putini.Dragut.bun la suflet.cu bun simt.romantic.face sport.nu fumeaza..si pe aceasi lungime de unda cu mine.Cam tot ce iti poti dori de la un baiat.Dar e unu dintre cei mai buni prieteni ai mei.Culmea!.Asa cum zicea si el..Nici eu nu vreau sa pierd prietenia noastraa dintr-o prostie..Doar ca am inceput sa imi doresc mai mult.Si poate nu ar trebui.Dar sunt gata sa risc.Cel putin eu..Si asa imi place sa imi asum riscuri.Eu sunt sigura ca dupa nu se va schimba prea mult daca am sterge pur si simplu trecutul.Adica.eu sunt o fata a prezentului.Nu traiesc in amintiri.Dar poate el nu ar putea sa faca ce fac eu.Deci el stie.si acum e decizia lui.[sec].Dar asta e.
Ma voi multumi cu putin daca nu se poate mai mult.Adica.e ok sa imi ramana prieten.Ca doar lucrurile bune vin in portii mici.

Dragostea...

Dragostea e ceva divin.ceva ce te face sa radiezi.ceva ce uneste 2 persoane intr-o vraja continua.dragostea e ca o buna inviorare in fiecare dimineata.cand esti indragostit te culci si te trezesti cu zambetul pe buze.esti cel mai fericit.iar lumea din jurul tau uita de probleme atunci cand te vede.crezi ca le poti face pe toate.si chiar poti.e ceva ce te face invincibil.cel putin tu te simti asa.e cel mai minunat sentiment pe care il poate trai o persoana.un om.e sentimentul suprem.e ceva ce nu poti descrie prin cuvinte.e ceva ce doar se simte.

Iubeste si traieste!.

Nici un regret!

In viata..facem o tona de greseli pe care poate le regretam dupa.Dar cu toate astea ce ne-am face fara greseli in viata?.Pai in primul rand totul ar fi de-a dreptul plictisitor.Imaginati-va o viata perfecta.Cu tot ce iti doresti.Pai nu ai mai avea pentru ce sa lupti in primul rand si s-ar instala o monotonie..dar care cica ar trebui sa fie fericita.Ce gluma buna.E tot mai bine sa faci cate o greseala uneori.Asa inveti cate un lucru despre viata.deci castigi experienta.Nu merita sa regreti ca un fraier o greseala din trecut.De ce?.pai am zis mai sus.Inveti ceva.Si data viitoare sti ce sa faci sau de ce sa te feresti."Orice sut in fund e un pas inainte" nu?

Pitici pe creier.

Mi-am dat seama de inca ceva atunci cand vorbeam cu varamea la telefon.Ca am pitici pe creier.Bine ca stiam..dar am stat sa analizez asa un pic..Piticii mei de pe creier sunt orfani cu amintiri.Nu prea au unde sa mearga.la cine sa apeleze..si tot viseaza la lucruri din trecut.Chiar daca nu mai au nici o implicare.Sunt ei si atat.niste ciudatei ai naturii.loiali.iubitori.isteti si sexuali.au nevoie de iubire la randul lor si sa se simta in siguranta.Asculta muzica. se distreaza.Zambesc toata ziua si sunt fericiti.[Ai-ho.ai-ho.noi suntem pitici misto:))]

Mda..cam atat.Imi lipseste obiectul imaginatiei.Asta e.

Tampenii.

Prima zi de Paste..nimic special.Stau in casa si ma chinui sa scriu ceva pe blog..Ma tot gandesc cat de jalnica si neinteresanta ma simt in ultima vreme.desi pot sa jur ca pentru restu tocmai pentru ciudateniile mele devin si mai interesanta.sau poate e doar imaginatia mea.In acest moment sunt total superficiala.iar profunzimea de care pot da dovada a disparut in mod miraculos.[Inca astept sa se intoarca.]Din cate se observa nici modul meu de a scrie pe blog nu mai e acelasi.E mai sec..Ma gandesc la ce am de facut..si ma refer la programul pe saptamana care vine.Se apropie testarile alea afurisite de sfarsit de an si eu muncesc incontinuu pentru ele.Sper sa si iasa ceva.sa nu fi fost totul in van..dar o sa fie bine..Si vine si vara.Peste doua luni.Iuhuu.de cand astept momentul ala.Sa se termine si scoala.Si sa vina vacanta aia bine meritata.O sa fie super tare.Dar pana atunci cum ziceam mai sunt tezele.testarile.alte teste..incheierea mediilor si in final banchetul.care apropo e mult supraapreciat.Eu il astept cu nerabdare dar numai ca sa ma pot distra cu colegii si sa dansez.Bine..poate il astept si pentru faptul ca e la sfarsit..Si asta inseamna terminarea scolii generale.aa..Si excursia aia de 2-3 zile in Maramures pe care toata lumea o asteapta..defapt pe care toata lumea si-o doreste..Ca o sa fie destul de complicat.Ce o sa ne mai distram.Vai de profele noastre.Si diriga..parca o aud in autocar..copii asta e Maramuresul..spuneti-mi clasa a 8a..ce fabrici sunt in Baia Mare?..[se aude linistea].Si culmea ca nu o sa mai aiba ce sa zica..nu mai poate zice.Pai nu va mai duc altadata daca nu invati nimic.ha! Va fi totul asa de fain:x.

Ea.[Nu poate sa creada.]

A trecut un an..astazi s-a implinit un an.Desigur el i-a facut cea mai placuta surpriza..a dus-o la locul primei lor intalniri..restul..credea ca e intr-un vis si se temea sa nu se trezeasca..Totusi.nu ii vine sa creada ca iubirea lor e inca in picioare.inca se privesc cu aceasi dorinta de la inceput si nu se mai satura unu de altu..sa isi exploreze trupurile..Il iubeste cand o priveste si ii arunca privirea aceea in care vede tot necuprinsul...Il iubeste cand o strange in brate si ii da o stare de siguranta..o stare unde simte ca e cel mai bine.E protejata..Dar oare El ce simte?.I-a declarat de atatea ori ca o iubeste..dar ei tot nu ii vine sa creada ca a putut da peste un baiat ca el.Un zeu al iubirii lor fierbinti.Il viseaza noapte de noapte si totusi nu se satura.Se trezeste cu gandul ca nici macar in vis El nu atinge perfectiunea din realitate..Ahh..Il doreste si il iubeste.El e jumatatea ei pereche..Lui ii poate spune orice.Nimic nu conteaza.El o asculta.El e "the one" in toate privintele..

P.S. Si visul a devenit un o realitate mai perfecta.

El.[Cea ce simte.]

Seara..tarziu..e singur in camera si nu poate dormi.Se gandeste la ea si isi doreste sa o revada..chiar daca s-au vazut acum o ora..Nu mai poate fara ea.Vrea sa o stranga in brate.Ea l-a facut sa cunoasca adevarata dragoste.E diferita.De aceea a reusit...Isi aduce cu tristete aminte cum era totul inainte de ea..Isi pierduse increderea in toti..Chiar si in el.Se simtea pustiit si fara rasuflare.Ea e minunata.Il farmeca cu fiecare minut ce trece.Intodeauna il ia prin surprindere.E atat de atragatoare intr-un mod naiv.Ochii ei negri ii vrajesc trupul.Atunci cand ea se uita la el.el devine sclavul ei.O iubeste asa cum nu a mai iubit.O iubeste asa cum nu va mai iubi.O viseaza noapte de noapte.O doreste in bratele sale noapte de noapte.Adora sa o vada cum ii zambeste nonsalant.Zambetul ei..raza lui de soare in fiecare dimineata.Pieptul ei mic si cald in care bate o inima rapida ca tropotul unui cal il ameteste de dragoste cu totul.Parfumul ei fin ii spala creierul din plin.Atingerea buzelor lor il face sa pluteasca undeva deasupra lumii..undeva mai sus de al noulea cer.O iubeste.O iubeste cu adevarat.Nu vrea sa se desparta de ea vreodata.Vrea sa ramana cu ea pentru totdeauna ..Impreuna la bine si la rau.Vrea sa isi uneasca destinul cu al ei..Dar nu e inca timpul.Daca viata i-ar cere-o.Si-ar oferi-o pe a lui pentru ca ea sa fie bine.Ar face orice i-ar sta in putinta pentru ea.Pentru binele ei..
Daca ea i-ar cere-o..desi sufletului lui s-ar sfarama in mii de bucatele pentru ca nu mai isi poate vedea viata fara ea alaturi..ar pleca si ar lasa-o in pace..dar spera ca asa ceva nu este posibil.Ca iubirea lor va trimfa..spera ..Pentru ca o iubeste.Pentru todeauna...va fi al ei.

You call it madness.But he call it love.

El si Ea.[Poveste de Iarna]

Afara frigul a pus stapanire pe tot.Se putea impregna in oasele tale lasandu-te cu senzatia ca nu va mai iesi de acolo.Fulgi mari de zapada dansau in vantul puternic ce ii purta.Noaptea purta misterul vesnic.Dar ei erau acolo.Se plimbau in dansul fulgilor de nea.Padurea era aproape.Aleea devenea tot mai ingusta.Zapada le ajungea la genunchi.Ea se apleca dupa niste zapada si a facut un bulgare.Il dadu cu toata forta ei in el.Il nimerii in sold.El uimit total de ea ramase cu gura deschisa.Ea ii oferi un zambet nosalant.Se aproprie de el si il saruta pasional.Apoi se departeaza si il loveste iar.El se prinde in joc.Sunt ca doi copii in zapada noptii.Se bulgaresc si isi zambesc cu subinteles.El se aproprie rapid.O prinde de mijloc si o doboara lent.Ea incearca sa scape din stransoarea lui.Nu ii place sa piarda.Reuseste si el cade.Izbucnesc amandoi in hohote de ras.El se preface ca ii cere ajutorul sa se ridice.Ea il crede.Dar el o trage pe el.Acum buzele lor sunt aproape unele de altele..Rasetele se linistesc..Se saruta iar pasional.El o tine strans.Ea ii apasa buzele cu ale ei.Impreuna uita de frig.de zapada.de tot ce e realitate.Acum sunt doar ei.Ei si iubirea.

Traieste!.

Traim intr-o lume in care rutina e la ordinea zilei.trecem prin viata ca rata prin apa.fara sa ne "udam".fara sa simtim sentimente puternice.ne multumim cu superficialitate.si apoi ne intrebam de ce noi nu putem?.pentru ca suntem delasatori.nu ne mai pasa.nu mai dam doi bani pe nimic.dar in schimb.pretentii maaari.pretentii cat cuprinde.vrem sa traim bine cu bani multi si familie mare.dar nu muncim pentru asta.speram sa primim totul pe de-a gata.in fiecare zi.ne facem treaba.dar uitam lucrurile esentiale.uitam sa zambim.sa radem.sa ne simtim bine..ne aprofundam in lucruri neinteresante ca probleme de servici.scoala..dosare.teme.rapoarte.proiecte..care ne fura din timpul pretios pe care il avem.si ajungem intr-o zi.cand reevaluand tot ce ai facut.esti dezamagit.si iti spui."as fi putut face mult mai multe" mai ales ca viata ti-a oferit oportunitatea.dar tu..poate prea cuprins de valul de treaba nu ai ridicat capul sa o vezi.asa ca.de ce nu ridici totusi capul?uitete in jur.chiar.oare iti place ce vezi?.nu ai vrea sa imbunatatesti ceva?.incepe acum.cat inca mai poti.si nu uita sa zambesti.cu un zambet ziua chiar devine mai buna.zambeste-i unei persoane cand stai cu masina la semafor.ii imbunatatesti ziua respectivului sau respectivei.si daca zambetul iti e intors..oare u nu te simti mai bine?daca da..si sigur da.atunci zambeste pentru numele lui Dumnezeu si lupta pentru viata ta.[oricat de groaznica e.]

O picatura de apa.

O picatura de apa se prelinge pe frunza verde a unui copac renascut.
O picatura de apa.una dintre infinitele lacrimi ale zeilor indurerati de lumea misogina in care traim.
O picatura de apa.perfecta in felul ei.O forma unica ca a lacrimilor amare pe obrazul dulce al unei fete.O forma lunguiata cu o greutate rotunda de apa ce o atrage spre pamant.
O picatura de apa transparenta.oglinda sufletului de unde provine.Fierbinte ca un foc aprins.atingerea ce arde.
O picatura de apa ce straluceste sub razele calde ale soarelui ca o nestemata a trupului.dar care in negura noptii se transforma intr-un aprig dusman.
O picatura de apa.atrasa spre pamant lasa o urma adanca in sufletul distrus de patimile iubirii.

El si Ea.

Se plimbau pe faleza marii..sub luna ce ii privea neincetat..se priveau cu ochi blanzi unul pe altul..isi admirau frumusetea pometilor imbujorati de dragostea ce ii lovea..isi explorau fruntea..gatul..buzele ca si cand erau impreuna pentru prima data.se atrageau ca doi magneti infierbantati..si visau sa isi implineasca dragostea ca pe o profetie a iubirii lor dulci..alura ce ii inconjura era plina de misterul lor aparte.se simteau ca doi copii regasiti in patimile iubirii..vroiau ca trupurile lor sa se uneasca intr-unul singur..atingand culmile placerii.
Ea se opreste.il priveste cu un subinteles doar de el cunoscut..ochii ei negrii il faceau pe el sa arda de dorinta simtirii ei..privirea corpului ei..in special al sanilor abia vazuti prin camasa ei..ea il saruta infocat si se indreapta timid catre valurile marii care spumega lovindu-se de tarm..el o priveste curios..ea ii intoarce privirea.dar a ei e mult mai puternica..intr-atat incat sa il atraga spre ea..valurile marii le ingroapa picioarele in nisipul ud..chiar si natura fiind in armonie cu ei.ea il saruta a doua oara cu pasiune..dar apoi o canalizeaza spre o forta care sa il impinga pe jos.usor..il priveste si isi desface nasturii de la camasa cu gratia unei lebede...isi arunca hainele pe jos si se arunca in valuri.el.uimit de reactia misterioasa a ei o urmeaza in apele tulburi si intunecate ale marii..aici urmeaza ca dragostea lor sa se implineasca.se iubesc asa cum nu au mai facut-o niciodata..pentru prima data simt ca apartin unul altuia.

Astazi ma simt bine.

Astazi ma simt bine.in sfarsit ma simt cum nu m-am mai simtit de mult timp si am tanjit sa ma simt.o zi plina de amuzament si distractie..noi inceputuri..trecutul parca a ramas in urma si totusi ma urmareste si ma bantuie.dar nu o ai face ca sa ma distruga.ci ca sa ma faca fericita.
Cuvintele sunt inca greu de deslusit in mintea mea..inca nu au revenit asa cum erau odata.disparitia lor a fost prea crunta pentru mine.pentru ca au disparut odata cu el.dar el isi reface un loc in viata mea..asa ca si cuvintele incep sa se desluseasca prin negura mintii mele.singura problema este interesul meu pentru a mai scrie ceva deoarece e destul de mic din cauza programului incarcat.Dar o sa rezolv eu cumva problema asta.toata lumea e fericita sau macar incearca sa fie.cea ce e un inceput.lumea se iubeste.se cearta.se impaca.se imbratiseaza.se simt bine impreuna.

Fericire:)[don't worry.be happy]

Gata.

M-am saturat.imi vine sa imi smulg parul din cap.nu mai pooot.dar lasa ca se termina anul asta si am scapat.de tot si toate.teme.profesori si fite.gata.mi-a ajuns.eu nu spun ca uneori mi se intampla sa am si eu fite.dar se exagereazaaaa.se exagereaza pur si simplu.si care e problema mea?daca se spune o chestie aia trebuie sa ramana nu?nu ca dupa aia.ca vai ca poate o fac totusi.apai dute tare daca faci asa.eu nu am de gand sa stau sa suport fitele alea.chiar nu.da ce iti face conjunctura.te influenteaza asa tare incat sa fi asa?daca da.spunei pa.sau stai si iti spun eu pa tie.de ce sa imi consum eu energia si nervii daca tu esti asa cum esti?pentru ca eu chiar m-am saturat de atata timp de acelasi lucru.care se repeta.si se repeta la nesfarsit.e usor sa fi inlocuit asa ca sa nu cumva sa crezi ca am neaparat nevoie de tine.astea ma distrug prea tare.iar cele bune nu mai au puterea sa vindece rana asta.care apropo creste si creste.dar nu e nimic ca in final toate astea se vor imputina si atunci vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Puterea resemnarii.

Viata e infecta.e infecta si apoi mori.realizezi ca nu ai reusit sa faci nimic.iar anii trec neincetat.si parca tot mai repede.Nimic nu merita pe lumea asta..poate doar familia si atat.in rest cand iti e lumea mai draga se gaseste cineva sau ceva care sa ti-o traga pe la spate.Nu merita sa iti bati capul prea mult..Fericirea tine o vreme dar nu e vesnica.Ea e urmata de o perioada rea.Tot timpul.Dar nemeritand sa iti bati capul poti foarte bine sa te resemnezi.si sa spui:asta e.asa va fi tot timpul.de ce s-ar schimba ceva acum?Desi..o vorba inteleapta spune ca daca reusesti sa treci de anii grei din viata ta..vei realiza ca acei ani au fost cei mai buni din viata ta.si asa e.cine sunt eu sa contest asta?.mai ales ca intr-o perioada grea ajungi sa te cunosti mai bine.sa cunosti anumite sentimente chiar daca sunt suferinta.agonie.singuratate.nostalgie.tristete..acum ai ocazia sa te inveti cu ele.sa inveti sa le opresti.iar daca vei mai da vreodata peste ele sa nu te mai afecteze chiar asa.iti poti cauta limitele disperarii..o sa descoperi cel mai probabil ca te poti tine foarte bine pe picioare.cam oricat de greu ar fi.iar cei care simt ca nu mai pot.vor vedea ca vor mai putea..deci cum va fi?.va fi bine.Resemneaza-te chiar daca asta nu e chiar cheia succesului.dar macar iti insenineaza ziua cat de cat.La mine merge..Noi spre deosebire de obiecte..ne revenim daca as putea spune asa.Un obiect distrus ramane un obiect distrus.de obicei fara cale de reparare.Dar noi oamenii..noi daca am fi distrusi din cauza sentimentelor dureroase..noi ne putem reveni prin cautarea unor sentimente de fericire.Deci suntem reciclabili intr-un fel..desi nu e cuvantul potrivit.deci ce sa zic..incearca sa te resemnezi si te vei simti intr-un fel mai bine.Have a nice day!

Crezi ca sti cu adevarat cine sunt eu?.

Niciodata poate nu vei afla cine sunt eu cu adevarat.Tu poti doar spera sa se intample.Dar o parte din mine tot va ramane in umbra personalitatii mele exteriorizate..Unii au impresia ca ma cunosc..S-ar putea sa ii dezamagesc daca le spun ca exista posibilitatea sa se insele..Poate si eu cred ca ii cunosc pe unii..asta fiind doar impresia.Uneori e nevoie de ani intregi sa cunosti pe cineva..si poate nici atunci nu o vei cunoaste cu adevarat.
Eu sunt eu.O persoana ca oricare alta..dar care prin definita ei devine unica.Sunt pura combinatie a ADN-ului parintilor mei..o combinatie unica care are ca rezultat corpul si personalitatea in intregime ale mele.particularitatile care ma fac unica..asa cum e fiecare om in parte.Dar poate corpul meu nu e unic.Se spune ca in lume mai exista cel putin o persoana care se aseamana izbitor cu tine.Sau poate..acum ceva timp am citit o carte..in care o fata isi folosea propriul trup pentru placerea ei fizica..si a altora..barbati si femei.Si simtea ca trupul nu ii mai apartine..el fiind deja ofranda lor din partea ei.Poate ca intr-o zi nici trupul meu nu imi va mai apartine in totalitate..Dar nu va fi nici ca in carte unde totul e cam exagerat.Dar e vorba de cea ce vreau sa exprim..Asa ca imi ramane personalitatea.
Personalitatea e numai si numai a mea.De multe ori am incercat sa ma analizez profund..Dar de fiecare data omit fara sa vreau ceva.Dar cea ce stiu e ca sunt una dintre cele mai altruiste persoane pe care eu le cunosc.Si de multe ori ajung sa sufar din cauza asta.Pentru ca deseori ma gandesc numai la alti si rareori la mine.Si cand spun ca sufar..ma refer la faptul ca grupul care tocmai ma imprejmuia se risipeste la nevoie..uneori ramanand una sau doua persoane..alteori nimeni.Si asa ajung sa cred ca ar trebui sa mai dau naibii lumea si sa ma gandesc la propria persoana mai mult.Dar in final..m-am obisnuit.si m-am resemnat.
Intodeauna..desi nu recunosc.Sunt foarte sensibila.Ma simt jignita si ofensata imediat..dar incerc sa ma calmez.pentru ca stiu ca de multe ori nu as avea de ce sa ma simt asa.Imi place sa pun suflet in orice fac.Si deseori sunt foarte temperamentala.Se mai intampla sa ma surprind si pe mine.Am ceva probleme cu luarea de decizi..dar asta e din cauza faptului ca vreau sa cantaresc fiecare factor pana sa iau decizia finala.
Un lucru care ma mai amuza uneori e faptul ca sunt o romantica incurabila.Visez la romantism cu ochii deschisi..."Ofera-mi romantism si sunt a ta" era o expresie la care ma gandeam mai de mult..Si cum romantismul are nevoie de imaginatie..ei bine chiar nu stau rau la capitolul asta.Am ideii cu tonele.doar ca nu se si realizeaza neaparat.
Ar mai fi cate ceva..dar prefer sa nu le zic aici..sau pur si simplu sa le pastrez pentru mine.Mai bine ar sta ascunse in sufletul meu si astfel nu ar rani pe mine..desigur.in afara de mine.Dar oricum..doar asa imi pot pastra misterul personalitatii mele..Tot timpul uimind.

Ce e cu mine?

Ce se intampla cu mine?cum de nu mai stiu ce.cand.cum.si cand sa fac.ma simt confuza.cand e rece.cand e calda.cand e buna.cand e rea.cand ma simt bine.cand ma simt rau.nu stiu de ce am sentimentele astea..Toate lucrurile astea..care mi se intampla..se resfrang asupra mea.Bun.si ce e drept.imi convine.ca pot fi de ajutor.dar eu stiu..poate nu ar mai trebui sa intru in sufletele oamenilor chiar asa..chiar daca cer permisiunea..sa astept pur si simplu sa se destainuie ei..desi.ma obsedeaza acest gand.ei tin totul in ei.cum e posibil asa ceva?.oare chiar sunt singura care vrea sa vorbeasca despre ce i se intampla?.nu stiu.nu stiu ce sa mai cred.Dar orice ar fi..pana la urma..sper sa fie ok.pentru ca alceva..nu stiu ce sa sper.

P.S.nu e vorba despre nimeni aici.

Vise.

In ultima vreme..visele mele au fost din ce in ce mai ciudate.Nu am mai avut astfel de vise.Experienta este noua pentru mine..si de asemenea foarte incitanta.Cu anumite simtiri pe care nu le uiti asa usor. Doua dintre ele mi-au atras in mod deosebit atentia..primul..ar fi un cosmar.Al doilea..ar putea fi un cosmar si el.Doar ca mie mi-a facut o ciudata placere..stiu.suna masochist.dar m-am simtit atat de bine.. Deci primul cosmar..ei bine.am plecat de la scoala.m-am intalnit cu un fost amic..dar era atat de schimbat.atat de ciudat..am vorbit putin.si m-am intors inapoi.si de aici totul a inceput.Stiu ca fugeam.fugeam sa gasesc iesirea.eram confuza.ma pierdeam.nu stiam unde sunt.mintea mea nu reusea sa functioneze rational.singurele conectate la realitate erau picioarele mele care nu se mai opreau din fuga.coridoarele pareau atat de lungi si intunecate..ma cuprinse teama?!.Dar dintr-o data s-au oprit.mintea a inceput sa functioneze din nou.Am realizat unde sunt.In partea vestica a coridorului de la etajul doi..Nuu!!eram din ce in ce mai confuza.Din nou?! am inceput sa fug..fugeam cat ma tineau picioarele..dar apoi..ciudat.am realizat ca visez.M-am trezit.eram toata numai un lac.ma simteam groaznic.Si acum ma intreb cum de nu am inceput sa tip sau sa ma zbat in timpul somnului..dar banuiesc ca poate totusi nu am astfel de iesiri.. Al doilea vis.si cel mai interesant.a fost.. Ma aflam intr-o padure.dar nu eram singura..eram inconjurata de oameni..defapt cred ca erau prieteni de ai mei?.dar nu sunt sigura..am pierdut o parte din detalii atunci cand m-am trezit.Stiu ca am vazut fetele tuturor personajelor din visul meu.A venit o fata spre mine..mi-a zis ca a intalnit o fata si doi baieti..din aceia in stil emo..imbracati numai in negru si machiati in acelasi mod..Undeva ..era o prapastie.m-am apropiat.Acolo jos erau cei trei..Stiu ca fata fetei..am vazut-o clar..Era roscata cu parul scurt..foarte alba la fata..un contrast uimitor cu ochii ei negri conturati de aceasi culoare.M-a privea.O priveam..si am stat asa..Pana cand a devenit cosmar.Acea fiinta..acel om care ar face orice sa il urasc.si da il urasc.a venit sa se certe cu mine.fara motiv.tipic.Apoi a disparut.Mi-am intors privirea din nou spre fata aceea..ma privea atat de curioasa.Apoi a aparut din nou fiinta acea cu chef de cearta.Cu un pistol in mana de data asta..s-a intors cu spatele spre prapastie si a tintit spre cer.Oamenii aceea..fugeau inebuniti.Erau ingroziti.M-am ascuns dupa o masina..Era neagra..Dar in partea cealalta.A mai venit un om.cu mitraliera.M-a vazut cum m-am ascuns.Banuiesc ca m-a recunoscut.Stia ca El vroia sa ma omoare pe mine.asa ca nu a stat pe ganduri.m-a impuscat.Dar m-am ferit.m-a nimerit in deget.Dar m-am facut ca am murit.Dar era atat de insetat de sange.sa ma vada moarta incat m-a impuscat inca o data.si inca o data.am numarat de cinci ori.in cap.Dar eram constienta..doar am putut sa numar.si totusi nu simteam nici o durere..simteam cum ceva ciudat ma invaluie.o placere macabra..o liniste mormantala..pacea interioara.Apoi totul s-a intunecat..iar eu m-am trezit.Senzatia acea de moarte..de pace si liniste.a fost atat de intensa.Mi-a placut..si din nou repet.da e masochist.

Din nou.

Scuze...din nou.asta e tot ce pot spune.o greseala din partea mea.o actionare fara gandire.acum parere de rau.Stiu ca te-am ranit..si ai tot dreptul sa fi suparata pe mine..stiu asta.si totusi...as vrea sa nu te superi.dar te inteleg.In ultima vreme tot asa s-a intamplat..actionam aiurea fara sa gandesc rezultatul : unul rau.care din nou.devine parere de rau.Am senzatia ca ma pierd..ca prietenia noastra s-a schimbat..nu mai e asa cum era odata.Fac tot posibilul revenirii..dar poate nu intr-o modalitate buna.Exagerez.asa e.doar ca ma simt legata de tine..esti una dintre cele mai bune prietene ale mele..una dintre cele mai importante..
Ma pierd..te pierd.Nu vreau!.ma opun total acestui gand.vreau sa lupt.trebuie sa lupt.nu vreau sa pierd o prietenie ca aceasta.de aici imi iau majoritatea lucrurilor ce ma fac fericita.
Imi e atat de dor de tine..cand ma gandesc.simt cum mi se umezesc ochii..iar o lacrima amara mi se prelinge pe obrazul cald..Imi aduc aminte ce legate am devenit la un moment dat una de alta.situatia de atunci ne-a facut asa..dar speram sa nu ne indepartam una de alta..chiar si acum cand totul a revenit la un oarecare normal.
Esti prietena mea..vreau sa raman si eu a ta.

Confuzie.Temeri.Indoiala.

Uneori ma intreb daca chiar ma iubesti asa cum zici.De multe ori simt ca ma vrei(desi exista o posibilitate ca aceasta sa fie doar imaginatia mea),dar alteori simt ca ai vrea sa stau departe... Stiu ca poate chiar nu ar trebui sa imi fac probleme,dar oricat as incerca ma intorc tot la ele.In sufletul meu incoltesc temeri si indoieli.Radacinile lor cresc tot mai mari.Odata cu trecerea timpului sunt constienta ca se apropie ziua despartirii.E exact ca atunci cand te nasti.Cu fiecare zi trecuta esti tot mai aproape de moarte. Dar nu vreau...Nu cred ca as fi in stare sa imi revin.Stiu ca atunci cand vei pleca...vei rupe o bucata din mine care va fi intodeauna a ta.In urma..va ramane o gaura care ma va durea deseori cand ma voi gandi la tine. Probabil..cu timpul se va cicatriza.Dar niciodata nu va mai fi la fel.Orice dragoste..lasa o urma..o urma dureroasa. Si da,nu sunt pregatita sa te pierd.Nu sunt sigura ca voi fi vreodata.De obicei sfarsitul apare apare atunci cand iti e lumea mai draga..fix cand te astepti mai putin. Poate toate acestea suna patetic.Poate ma injosesc singura.Dar pentru mine acesta e adevarul.Mi-am daruit inima tie si nu pot decat spera ca vei avea grija de ea. Dar oare de ce indoiala si-a gasit loc sa isi faca radacini tocmai in sufletul meu?Chiar nu aveam nevoie.As vrea sa ma ajuti sa le dezgrop si sa scap de ele. Probabil ca nu vom fi impreuna pana la adanci batraneti.Avem o viata lunga in fata si inca multe lucruri de experimentat.Dar macar atat cat va fi..vreau sa fie frumos. Te iubesc.

Intre ratiune si suflet.

In viata..de multe ori suntem pusi sa alegem intre ratiune si suflet..intre cea ce gandim si cea ce simtim..cand mintea ta..iti zice sa pleci dracului de acolo.sa scapi de ceva ce se poate transforma in cosmarul vietii tale...dar inima..sufletul care iti zice..nu pleca.ramai..ramai ca are nevoie de tine..iar tu de el..doar il iubesti.dar pe timp de rascruce incepi sa te gandesti..din nou..sa te gandesti daca chiar il iubesti..cu dar si poate...si ajungi la concluzia ca ai fi ok si fara el.dar incepi din nou sa vorbesti cu el.si stimti cum in tine dragostea infloreste din nou..cum ai vrea sa il simti la pieptul tau..
Si stai...si iti pierzi noptile gandindu-te daca merita sau nu..si de fiecare data realizezi ca nu merita..dar din nou iti schimbi parerea pentru ca il iubesti.confuzia din capul si sufletul tau e o groapa fara fund in care simti ca te afunzi din ce in ce mai mult..stiind ca nu vei mai avea cale de scapare..dar preferi sa nu mai ai..decat sa il pierzi pe el..cel putin deocamdata.dar si atunci cand vei vrea sa termini..oare vei mai putea iesi?.

Ochii mi se umezezesc cand ma gandesc la asta..nu inteleg de ce..ar trebui sa nu imi pese.ar trebui fiind cuvantul de baza.dar normal ca nu pot.doar am fost construita sa imi pese.si pe langa asta..e vorba ca nu imi pot ignora de tot sentimentele pentru el.

Ganduri.

Vreau sa iti simt sufletul cald.inima ta batand langa a mea.pielea ta fierbinte sa o atinga pe a mea.vreau sa tremur de placere sub sarutul tau suav..sa ma pierd in bratele tale stiind ca ele nu imi vor da drumul.sa iti simt rasuflarea calda pe ceafa mea..sa ma topesc sub iubirea ta..sa fiu a ta.:x

Cum ai reusit sa ma faci sa simt pentru tine cea ce credeam a fi pierdut..ceva ce ma face sa imi doresc sa fiu a ta.sa iti simt iubirea cum o apasa pe a mea.credeam ca nu voi putea sa simt asta..cel putin nu inca.dar cred ca sa intamplat.cred ca te iubesc.:)

Inocenta.

Noaptea trecuta mi-am petrecut-o intr-unul dintre cele mai infecte cluburi din Bucuresti.nu mai tin minte exact unde era.tot ce stiu este ca se afla pe o straduta lunga si ingusta...printre niste blocuri inalte.aveam impresia ca ele cad pe mine..ca ma strang dandu-mi o stare de asfixiere.aveam presimtirea ca aceasta va fi cea mai urata noapte din viata mea..si totusi am acceptat orice imi oferea ea.
Am fost cu 'Ea.'spunea ca stie niste tipi care ar fi interesati de mine.mi sa parut incitant mai ales ca nu mai simtisem de mult atingerea unui barbat.
Si am mers.in club toata lumea parea hipnotizata de muzica..de sex.stateam si priveam cum pe ringul de dans un cuplu se atingea indecent.ciudat.dar imi placea.atunci a aparut el..un zeul al frumusetii masculine.cu toate trasaturile bine definite..ma intrebat cum ma cheama.eram ca picata din cer.dar in ciuda bulversarii mele mi-am gasit glasul si am spus.'Ema.'de ce l-am mintit?.nu stiu.poate nu vroiam sa imi stie numele adevarat.ma invitat sa beau ceva.stand la bar puteam sa il analizez pe din totul.parul sau..de un blond aparte..dezordonat intr-un mod organizat. ochii sai de un verde intensss.ce ma atingea pana in strafundul sufletului.buzele lui..rosii ca focul.dorinta ma cuprindea numai privindul.imi tresarea inima de placere...
Mi-a oferit bautura.vedeam drogul dizolvanduse pe fundul paharului..stiam ce se va intampla cu mine.si totusi.am acceptat.am dat bautura pe gat.ma invitat pe ringul de dans.cuplul acela...se retrase intr-un colt..le puteam urmarii miscarile..si totusi..
Incepusem sa ma simt extraordinar.numai gandul ca l-as putea avea acolo pe tipul cu ochii verzi ma facea sa inebunesc de placere..
A spus sa ne retragem in separeu.separeul era o camera intunecata cu un miros greu..amestecat..droguri.tigari.si inca ceva..ceva nedefinit mie.incepuse sa ma sarute cu foc pe gat..mainile sale alunecand usor pe formele mele spre locul interzis.fusese interzis pana acum.excitatia mea atingea cote maxime.imi simteam inima gata sa iasa din piept.ma dezbracat atat de usor..aveam senzatia ca imi stie trecutul....nul.sub mana lui tremuram de placere...sa dezbracat usor...si am facut-o..pana cand un val de placere si liniste mi-a cuprins trupul urmat de un tremurat puternic.
Ne-am petrecut noaptea sarutandu-ne.imbratisandu-ne si luand-o de la capat.telefonul meu suna intr-una.stiam ca e de acasa.si a urmat..dimineata ce ma urmareste in fiecare noapte.ironic nu?.lumina patrundea pe singurul geam..cu gratii.parea o celula de inchisoare.am realizat ca facusem cea mai mare greseala din viata mea.sex.drogata.cu un necunoscut.nu folosisem nimic ca sa ma protejez.prima data..speram exact opusul nu aceasta noapte.
Dar am pierdut-o..mi-am pierdut inocenta in bratele unui necunoscut.cu 'Ea' nu mai vorbisem.auzisem doar ca primea bani sa le aduca lor 'prospaturi'.deci asta am fost..am fost vanduta.ma simt murdara si folosita.am pierdut ce aveam mai de pret..Inocenta.

P.S.: Aceasta poveste este pura imaginatie..(se apropie de bolnava.dar oricum.).am scris la persoana I pentru mai mult dramatism.