joi, 18 noiembrie 2010

In mintea lui.

Sambata seara, ora 11.59.
Orlogiul incepe sa bata. Vantul adie usor prin draperiile geamului deschis. De doua ore ma zvarcolesc incontinuu. Nu pot sa adorm.
Sangele-mi pompeaza in vene. Trupul mi se cutremura. Gura imi saliveaza. Creierul imi e inghetat. E ca si cand trebuie sa ma droghez. Trebuie sa ma droghez cu ea. Pentru ca de cand am intalnit-o, ea a devenit viciul meu, drogul meu. Sunt ca un diabetic fara insulina. Ma uit in jur, o vad pe ea. Inchid ochii, o vad pe ea. Oriunde m-as duce, orice as face, imaginea ei ma urmareste. Nu imi pot explica de ce sunt atat de indragostit de ea.
Ador sa ma scufund in parul ei ca valurile unei nopti de vara pana-n rasarit. Sa ii alint buzele voluptoase si trupu-i fierbinte, alb ca laptele.
Oare asta e dragostea? Drogul suprem? Te afunda intr-o stare euforica din care nu ai scapare. Treaz sa fi, iar dorinta te arde pe interior. Drogat sa fi si iti mai doresti.
Insa inainte de asta, nu aveam nimic. Nu vroiam decat sa mor, sa dispar intr-o rapa adanca. Dar a aparut ea si mi-a "luminat" calea. Dar nu era lumina zilei. Era o lumina launtrica, a propriei sale vieti. M-a orbit.
As face orice pentru ea. As ucide. M-as sinucide. Nu ar conta atata timp cat o stiu a mea. Sunt dependent. O iubesc, o doresc. O privire a ochilor ei negri, adanci, in care te pierzi, imi induc transa dorita.
Suna telefonul.
Duminica, miezul noptii. 00.01.
Ea m-a sunat. Era speriata. Plangea. Nu mi-a spus ce are, doar ca ma iubeste, inainte sa imi inchida telefonul in nas. Acum eu sunt speriat. Inima imi sparge pieptul.
Fug. Fug la ea.
Duminica noapte. 1.00.
Ajung. Bat la usa. Nu raspunde nimeni. Nelinistea ma omoara. Tremur. Incerc usa. E deschisa. Intru. O strig si nu raspunde. Linistea ma sfasie. Lumina de la baie palpaie. Sange se prelinge pe usa intre-deschisa.
Visez? Ma apropii si raman blocat cu ochii atintiti asupra cadavrului gol din cada. Imposibil! Moarta? Nu.. Ma holbez fara puterea de a crede. O ating si e inca fierbinte. Nu s-a intamplat demult. Daca ajungeam mai devreme... O, iubita mea! Sunt incitat de goliciunea trupui ei, dar nu pot sa o am. Am pierdut-o. Ochii ei privesc rugator spre mine. Ii mangai obrazul si imi trec degetele peste sanii ei. Imi revin in cap scenele noastre de dragoste. Cateva lacrimi mi se rostogolesc pe obraz. Ii sarut buzele si ii inchid ochii.
Toate gandurile imi fug intr-o directie. Ma trec fiorii cand imi dau seama ce-am sa fac.
Observ cutitul de pe gresie. Ii studiez lama plina de sange inchegat. E cutitul care mi-a luat "viata". E cutitul care mi-a luat viata.
Imi strapunge carnea cu usurinta. E atat de rece. Simt cum imi pierd puterile. Scap cutitul. Cu un ultim efort ii iau mana intr-a mea si ii spun: Adio!
Viata mi se scurge din corp. Ochii mi se incetoseaza. Imi este atat de somn. Noapte buna, Eva! Noapte buna! Te iubesc!