Chiar si prietenii pleaca.

Draga V,

Cand o prietenie se rupe, o parte din tine se rupe cu ea. Te simti letargic, nostalgic si fara un sens anume.
Stand si gandindu-ma la ce mi s-a intamplat cred ca pur si simplu nu a fost sa fie. Dar chiar am crezut ca suntem prieteni sti, ca deh, atata timp in care eu te-am ajutat, sau incercam si atata timp in care tu imi ascultai of-urile si aberatiile. Cum sa pui punct fara macar o explicatie? Omule! Si tu esti de vina! 'Oi fi si eu da pentru ce sa faci asa? Chiar nu ai auzit de discutii? Adica eu stiu.. am aflat de mult partea asta, dar nu m-am gandit ca o sa ai de gand sa o aplici la mine.
Adevarul e ca imi e dor de amicul din tine si ma intristez cand ma gandesc ca ai ales sa dispari asa. Mai cunosc cazuri si la alte persoane, dar altii s-au descurcat mult mai bine sa isi acopere urmele.
As fi preferat sa imi raspunzi la telefon si sa imi spui:
"Tu! Eu nu mai vreau sa vorbesc cu tine si sa te vad niciodata. Adio!"
Crede-ma ca apreciam mai tare decat lasitatea de a disparea pur si simplu fara vreun cuvant.Chiar nu inteleg ce te-a facut. Am o idee, dar doamne iarta-ma era o joaca. Parca tu erai genul care stia de gluma?!
Ma tot rog sa imi treaca socul, pentru ca e un soc intr-un fel sau altul. Dar pe bune.. chiar asa?Nu credeai ca o sa aflu intr-o buna zi? Fi serios. Data viitoare sterge din lista ta si prietenii prietenului pe care il ejectezi.

Cu sinceritate si amar,
Diana.

P.S: Sa ai o viata minunata si ai grija de tine si pe cine mai pui ochii ca ti-ar fi greu sa te lupti inca odata.

Vai!

O, Doamne! Ce ma fac? Nu stiu cum o sa reusesc vreodata sa imi tin gura si nerabdarea in frau. Si dupa ce ca nu pot, incep sa ma agit ca o zapacita degeaba fara un sens anume si nu stiu ce sa fac in continuare. Banuiesc ca trebuie sa imi ling "ranile" ca altceva nu imi vine in minte.
Stau aiurea si privesc in gol. Cum tot ajung in situatii de genu? De ce viata mea pare sa fie o insiruire de intamplari hilare sau chiar penibile la care ori de cate ori ma gandesc imi vine sa intru in pamant la 5 metri adancime? Cand o sa am intelepciunea necesara de a nu mai pica in astfel de lucruri si sa ma mentin la linia de plutire.
Chiar ma simteam excelent acum ceva timp. Mai mult decat execelent: Genial! Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit desigur ca si starea asta s-a terminat. Ok, acum au intervenit mai multe motive, unele chiar de ordine "interioara" din punct de vedere fizic (care intodeauna m-a afecteaza groaznic) si altele de ordine sufleteasca. Asta e diferita pentru ca sunt pentru prima data in fata unei probleme ca aceasta si inca nu am gasit calea spre rezolvare. Timpul suna bine, dar nu indeajuns de bine asa ca trebuie sa imi lucrez putin mintea pentru ca nu sunt numai eu implicata.
Si pe langa asta, eu chiar mi-as dori, dar nu pot decide de una singura. E vorba de doua persoane..una sunt eu si cealalta e el.

"Tu nu intelegi ca vreau?"
"Dar nu ajunge sa vrei. Trebuie sa si faci?"
"Si cum intentionezi sa fac asta?"
"Tu trebuie sa sti. Tu esti responsabila cu asta."
"Multumesc. Imi esti de mare ajutor."
"Nu am cu ce sa te ajut. Exista lucruri de care tu trebuie sa iti dai seama si sa le pui in practica."
"Dar nu as vrea sa fie asa. Am nevoie de ajutor."
"Ajutor?! Pe lumea asta esti tu cu tine si desigur cu mine pentru ca eu sunt tu si tu esti eu. Adevarul este ca tu ne strici toate socotelile in legatura cu viata noastra."
"Dar tocmai ai spus..."
"Stiu ce am spus. Dar tu esti de vina!"
"Ti mortis sa ma invinovatesti si bulversezi total?"
"Da!"
"Te urasc!"
"E imposibil."
"Ba nu. Te urasc chiar daca asta inseamna sa ma urasc pe mine insumi. Nu putem trai una cu cealalta"
"Imi lasi o singura alternativa."
"A, da?Nu ai fi in stare."
"Crezi? Urmareste-ma.."
Lama ascutita straluceste in lumina lunii. Un ranjet malefic i se intinde pe fata.
"Nu!"
Mana ii tremura..
"Ba da! Daca nu putem trai, atunci vom muri."
"Esti nebuna."
"Stiu."
Ii strapunge carnea incet si sigur. O durere le sfasie sufletul. Se aude osul sub actiunea cutitului.
"Adio."
"Esti o nebuna."
"Nu e nimic nou in asta." se aude ca un suierat stins..

Unele lucruri nu se schimba.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Oricat vrei, oricat incerci raman la fel: ca soarele care rasare in fiecare dimineata sau faptul ca iubirea ne raneste pe toti sau motivul pentru care s-a legat o prietenie. Am trecut prin atatea rafale de vant, furtuni si tsunamiuri ca acum totul sa fie linistit.. Iar tot ce a stricat natura sa se repare cu ajutorul timpului si intelegerii. Dar se repara intr-o parte ca natura sa strice in alta. E un ciclu necontenit al vietii mele si probabil al multor altii.
As vrea ca macar odata sa nu mai am parte de "dezastre naturale"! Pentru ca nu cer prea mult, zic eu. M-am saturat pana peste cap de conflicte aplanate doar de forma ca prin spate sa se intample tot felul de lucruri bizare. Si eu fac parte din categoria asta desi sunt contienta cat de idioata trebuie sa fiu. Dar sunt atat de obosita sa o fac pe tipa care incearca sa fie totul bine incat mi s-a acrit si nu imi mai pasa prea mult de cea ce fac. Probabil ca o sa imi treaca "oboseala" asta, dar atunci nu cred ca va mai conta cu adevarat, asa ca lucrurile vor ramane la fel.